PIATA UNICA EUROPEANA AN II SEMESTRUL II EAI

PIATA UNICA EUROPEANA AN II SEMESTRUL I


CAPITOLUL 1

CONCEPTUL PIEȚEI UNICE

1.1. Conceptul pieței comune

- 18 apr. 1951 – Paris – Tratatul privind crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului – CECO
- 25 mai 1957 – Tratatul de la Roma – Comunitatea Economică Europeană – CEE – cele 4 libertăți de circulație:
 a mărfurilor
 serviciilor
 persoanelor
 capitalurilor
 4 politici comune: agricolă, comercială, concurentă, transport

Abordări:

a). Un spațiu în care mărfurile, serviciile, persoanele, capitalurile circulă liber;
b). O piață regională cu grad relativ înalt de integrare și reglementare;
c). Un mijloc de realizare a obiectivelor Comunității Europene (CE);
d). Un ansamblu de reguli, principii și mecanisme care promovează integrarea piețelor naționale.

PAC – politică agricolă comună
PCC – politică comercială comună
GATT – Acordul General pentru Tarife Vamale și Comerț

1.2. Conceptul pieței interne unice (PIU)

- reactivarea mecanismelor integrării după evenimentele și evoluțiile negative din anii 70-80;
- Cartea Albă „Finalizarea Pieței Interne” – eliminare a barierelor intracomunitare din calea liberei circulații;
- Actul Unic European (AUE) – semnat în februarie 1986, intrat în vigoare în iulie 1987.

Programul PIU – 3 domenii:

 barierele fizice (controlul la frontiere);
 barierele tehnice (standarde, norme);
 impozite indirecte (TVA, accize).

- un alt domeniu: - al procedurilor aferente achizițiilor publice
- introducerea unei clauze de salvgardare = măsură de siguranță în cazul reducerii severității standardelor de mediu și a normelor privind condițiile de lucru.

SME – Sistemul Monetar European
ECU – Unitatea de cont europeană

AUE – rol: - de a antrena adâncirea și extinderea integrării europene, implicând atât guvernele cât și piața.
1985-1992 – volum imens de legislație = armonizare funcțională bazată pe principiul recunoașterii reciproce – consacrat de Curtea Europeană de Justiție (CEJ)
- realizarea programului PIU într-o comunitate pan europeană
- există o interconexiune complexă între PIU, creșterea ec. și diminuarea șomajului

PIU:
• stimulează concurența, restructurarea și inovația;
• sporește gradul de coeziune ec. și socială în plan regional, datorită intensificării comerțului și creșterii investițiilor;
• contribuie la dezv. unor noi calificări și tehnologii pe tot cuprinsul comunității

 apariţia unor noi politici comune:
 a cercetării
 a dezvoltării regionale
 de protecție a mediului
 de protecție a consumatorilor
 a concurenței

- 1992 – realizarea PIU
- 1996 – raport: - realizările pe linia liberei circulații a mărfurilor și serviciilor
- neîmplinirile în privința liberei circulații a persoanelor, a impozitării, promovării societății informaționale.

- Tratatul de la Maastricht – politica monetară și cea de coeziune
- Mediul de afaceri comunitar e sprijinit de un ansamblu de pilitici comunitare.

Efectele pozitive ale PIU:

- creșterea ec. suplimentară de 1% pe an
- suplimentarea locurilor de muncă
- reducerea ratei inflației cu 1-1,5% pe an
- majorarea investițiilor autohtone
- creșterea sensibilă a investițiilor străine in UE
- accelerarea dezv. ec. a statelor mai puțin dezv.
- intensificarea comerțului intracomunitar și a comerțului cu terții
- sporirea considerabilă a diversității ofertei de produse și servicii
- liberalizarea sectoarelor de telecomunicații și a serviciilor bazate pe informație
- reducerea prețului mediu la echipamentul de telecomunicații
- beneficii relativ mai mici pentru IMM-uri

- sectorul bancar și cel al asigurărilor, industria farmaceutică și cea energetică au rămas structurate în granițele naționale

1996 – Comunitatea Europeană (CE) – efectele liberalizării în 3 domenii: energie, telecomunicații / servicii bazate pe informații și transport


PIU – cadrul instituțional:
• Consiliul de Miniștri al Pieței Interne
• Directoratul General al Pieței Interne din cadrul Comisiei Europene
• Parlamentul European
• Curtea Europeană de Justiție
• Comisia Europeană – recurge la presiuni politice sau acțiuni juridice

1.3. Strategia PIU din 1999

- noiembrie 1999 – strategia pe 5 ani a PIU – 4 obiective:
1. sporirea eficienței piețelor de capital, produselor și serviciilor (Markets);
2. îmbunătățirea mediului de afaceri (Business);
3. îmbunătățirea calității vieții cetățenilor (Citizens);
4. exploatarea realizărilor pieței interne într-o lume în schimbare (External).

- 2000 – Lisabona – strategia pe 10 ani – de a transforma ec. comunitară în cea mai dinamică și competitivă ec. a lumii, până în anul 2010.
- domenii importante: proprietatea intelectuală și serviciile financiare
- martie 2001 – o nouă abordare a reglementărilor referitoare la calitatea mărfurilor și serviciilor, care să înlăture barierele din calea comerțului intracomunitar.
- noi priorități: „Noua Piață Europeană a Muncii”
- Masa Rotundă a Industriașilor Europeni – 46 de conducători de mari firme europene și transnaționale.
- aprilie 2001 – martie 2002 – strategia de la Lisabona – 3 instituții princ. ale UE:

1. Comisia
2. Consiliul
3. Parlamentul

- obiective fixate și îndeplinite:
- în domeniul: - liberei circulații a: mărfurilor, serviciilor, persoanelor

- Stockholm – martie 2001 – ob. nerealizate:
- patentul comunitar
- transpunerea directivei privind invențiile biotehnologice
- pachetul privind achizițiile publice vizând sectorul public și utilitățile
- organizarea licitațiilor
- fondurile private de pensii
- procesul nesatisfăcător al implementării strategiei serviciilor
- transpunerea insuficientă a legislației comunitare de către unele state membre

1.4. Perspectivele dezvoltării și consolidării PIU

- deschiderea și liberalizarea unor piețe
- diminuarea prețurilor exprimate în euro
- creșterea transparenței și compatibilității prețurilor
- creșterea calității mărfurilor și serviciilor
- accelerarea reformei pieței produselor
- promovarea dezv. durabile a comunității
- funcț. adecvată a piețelor în perspectiva extinderii către centrul și estul Europei
- integrarea dezv. durabile și protecției mediului în politicile pieței interne
- perfecționarea în continuare a politicilor sectoriale cu scopul susținerii integrării piețelor.

- libera circulație a mărfurilor și a factorilor de producție – piedici – mai persistă obstacole sau bariere care obstrucționează comerțul, investițiile, libera circulație a persoanelor.
- sporirea concurenței și liberalizarea unor sectoare au determinat scăderea prețurilor și performanțe ec. superioare, ridicând competitivitatea.
- introducerea monedei unice nu a rez. toate probl. legate de integrarea piețelor naț. și de stabilirea unei PIU regionale.

- chestiuni nefinalizate: - în privința liberei circulații a persoanelor:
- turiștii se pot deplasa liber oriunde în Europa;
- muncitorii nu o pot face din cauza barierelor juridice și financiare.
- în domeniul liberei circulații a bunurilor:
- prețul diferit al acelorași produse comercializate în diverse țări comunitare

- deziderat: - recunoașterea calificărilor profesionale și academice

Succesul Uniunii Economice și Monetare (UEM) – pe termen lung și f. lung – progresele pe linia integrării politicilor fiscale și sociale.









CAPITOLUL 2

CARTEA ALBĂ PRIVIND PREGĂTIREA ȚĂRILOR ASOCIATE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST (TECE) PENTRU INTEGRAREA ÎN PIAȚA INTERNĂ UNICĂ (PIU)

2.1. Aspecte generale

2.1.1. Contextul preaderării

- țările asociate din Europa Centrală și de Est – TECE
- decembrie 1994 – Comisia a redactat Cartea Albă (CA) – element al strategiei de preaderare, stabilită de Consiliul European de la Essen

2.1.2. Fundamentele și obiectivele Cărții Albe

CA – contribuții:

 indică măsurile esențiale din fiecare sector
 propune o ordine pt. realizarea procesului de apropiere
 apropierea legislațiilor din TECE de cea comunitară
 subliniază și descrie structurile instituționale care sunt necesare pt. implementarea ac. legislații
 definește conținutul și organizarea unui program intensiv și coerent în cadrul căruia Statele Membre (St. Mb.) sunt invitate să joace un rol important

2.1.3. Contextul juridic

CA – se concentrează asupra măsurilor comunitare care sunt de natură să creeze și să mențină PIU.

2.1.4. Contextul economic

- adoptarea reformelor necesare realizării unei ec. de piață – facilitarea integrării în ec. de piață industrializate din UE a ec. TECE, care au atins stadii diferite de dezv. ec., dar toate sunt încă în tranziție.

2.1.5. Abordarea și structura Cărții Albe

CA – se referă la legislația esențială pt. funcționarea PIU
 măsuri-cheie pt. fiecare sector, dar fără o prioritate anume
este un document de referință general
cuprinde 2 volume:
Vol. 1 – analizează, în termeni politici, obiectivul, contextul și natura ac. exercițiu – prezentare detaliată a legislației comunitare a PIU:
Cap. 1 – contextul, obiectivul și abordarea CA
Cap. 2 – cadrul general al abordării
Cap. 3 – dispoziții legslative necesare
Cap. 4 – situația din TECE în domeniul legislativ
Cap. 5 – asistența pe care UE va continua să o furnizeze TECE
Cap. 6 – avantajele CA pt. TECE

Vol. 2 – o analiză, sector cu sector, a elementelor-cheie ale legislației comunitare respective.

2.2. Piața internă unică și faza de preaderare

2.2.1. Importanța PIU pt. realizarea obiectivelor UE

PIU = principalele instrumente de care ac. dispune pt. a atinge o întreagă serie de obiective:
• creștere durabilă, echilibrată și care să protejeze mediul înconjurător
• un grad înalt de ocupare a forței de muncă și al protecției sociale
• un nivel și o calitate superioară a vieții
• mai mare coeziune ec. și socială

OBS.
PIU, fără frontiere, este mai profundă decât alte forme de cooperare, cum ar fi zonele de liber schimb, uniunile vamale și piețele comune.

2.2.2. Principiile PIU

PIU – art. 7 al Tratatului = spațiu fără frontiere, în care e asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalului.

- reguli fundamentale:

- Art. 6 – interzice orice discriminare bazată pe naționalitate
- Art. 8a – conferă dreptul de liberă circulație și de rezidență în St. Mb.
- Art. 9-12 – prevăd suprimarea taxelor vamale (TV)
- Art. 30-36 – interzic restricțiile cantitative
- Art. 37 – interzice orice discriminare din parte monopolurilor naț.
- Art. 48-51 – prezintă principiile care stabilesc libera circulație și libertatea de stabilire a persoanelor și a societăților (art. 58)
- Art. 59-66 – instaurează libertatea prestării de servicii
- Art. 67 – eliminarea restricțiilor ref. la libera circulație a capitalurilor
- Art. 85-86 – interzic întrepr. să adopte comportamente anticoncurențiale
- Art. 92 – condiții riguroase ref. la ajutoarele pe care St. Mb. le acordă propriilor întrepr.
- Art. 95 – impune St. Mb. eliminarea discriminărilor din domeniul fiscal
 eliminarea barierelor fizice, tehnice, fiscale și tarifare

2.2.3. Legislația comunitară secundară – mijloc de eliminare a barierelor

CA – vizează prezentarea ansamblului dispozițiilor legislației secundare
- regulamentele = reguli comunitare ce fac parte dincorpul de legi ref. la PIU

A. Legislația care asigură libera circulație a mărfurilor

TV – restricții cantitative = bariere tehnice în calea schimburilor comerciale
- principiul recunoașterii mutuale – fiecare St. Mb. trb. să poată garanta libera circulație pe teritoriul sau a tuturor mărfurilor provenind din celelalte St. Mb.

B. Legislația care asigură libera circulație a serviciilor

- în sectorul serviciilor financiare – cerințe de prudență minime
Ex: pt. autorizarea băncilor sau a soc. de asig.

C. Legislația care asigură libera circulație a persoanelor

- permisele de sejur, dreptul de intrare, restricții pt. extrădare, alocații familiale
- princ. recunoașterii mutuale a diplomelor
- drepturi sociale, pecuniare, în domeniul educației și sănătății

D. Legislația care asigură libera circulație a capitalurilor

- recent: - instrument al politicii macroec. pt. maj. St. Mb.

2.2.4. Politica în domeniul concurenței

- eliminarea barierelor comerciale

- regulile concurenței – 4 domenii princ.:

 Acolo unde barierele administrative, care împiedică sch. comerc. sunt înlăturate, companiile ar putea fi tentate să se pună de acord pt. a-și împărți piața și pt. alte acorduri restrictive, sau să abuzeze de poziția lor dominantă spre a înlătura concurența;
 PIU pune soc. comerc. în fața unor noi provocări, cărora le-ar putea face față mai bine încheind alianțe strategice sub forma fuziunilor și achizițiilor;
 Atunci când granițele sunt deschise, guvernele ar putea fi tentate să acorde aj. de stat spre a-și proteja întrepr. împotriva intensificării concurenței;
 Monopolurile de stat cu caracter comercial, întrepr. publice și operatorii ec. cu drepturi speciale sau exclusive prezintă un risc pt. concurența liberă.

2.2.5. Aplicarea legii

- este responsabilitatea Comisiei și a Curții Europene de Justiție
- implementarea și punerea în aplicare depinde de existența unor structuri juridice și administrative.

2.3. Prezentarea în CA a legislației comunitare cu privire la PIU

CA – 4 principii:

• trb. să se concentreze asupra PIU și să nu încerce să acopere întreg „acquis-ul comunitar”;
• legislația scoate în relief măsurile cele mai imp. și cele care ar trb. Să fie aplicate cu prioritate;
• trb. să servească drept document de referință pt. actualele țări asociate;
• legislația trb. să fie prezentată TECE într-un mod clar.
2.3.1. Delimitarea legislației aferentă PIU

- redactarea CA – a făcut necesară stabilirea limitelor PIU în plan legislativ:
 Introducerea unor reguli formale și transparente ale concurenței
 Adoptarea unui cadru legislativ comun
- art. din Anexă la CA – afectează în mod direct libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalului.
- dimensiunea socială este un elem. esențial al PIU
- un scop fundamental al UE – atingerea unor nivele înalte de protecție socială, favorizate de beneficiile ec. ce decurg din PIU.
- scopul legislației – e de a proteja consumatorul, sănătatea publică și pe cea a plantelor și animalelor.

2.3.2. Prezentarea în Anexă a legislației referitoare la PIU

- 23 capitole sectoriale împărțite în subsectoare
- fiecare cap. – o introducere gen. a sectorului
– obiectivele de bază și metodologia

2.3.3. Priorități propuse pt. armonizare legislativă

- măsuri-cheie – criterii:
• măs. care să servească drept cadru gen. pt. alte dispoziții mai detaliate;
• măs. care să se refere la princ. fundamentale ale sectorului respectiv;
• măs. ce reprez. condiții prealabile pt. funcț. eficientă a PIU într-un sector.

- posibilitatea alegerii revine în mai mare măsură TECE decât UE

2.3.4. Condițiile necesare aplicării efective a legislației armonizate

- principala dificultate: adaptarea societății și a aparatului administrativ la cond. care sunt necesare bunei funcționări a legislației

 se impune crearea sau adaptarea structurilor și a instituțiilor necesare

2.4. Situația din TECE

- armonizarea legislației la prevederile comunitare
- crearea de structuri necesare implementării și respectării legislației

2.4.1. Stadiul procesului de armonizare legislativă

- în TECE – legislația veche coexistă alături de cea nouă
- primirea de consultață din afară – prin intermadiul Programelor Phare

2.4.2. Armonizarea legislațiilor și reforma economică

- în TECE – dificultăți:
- în domeniul serviciilor financiare – cerințe prudențiale;
- în domeniul impozitării – ritmul armonizării fiscale trb. corelat cu dezv. unor baze de impozitare diferite;
- liberalizarea fluxurilor de capital – va fi subordonată unei stabilizări globale a situației macroec.

Sectoarele specifice

- progrese însemnate: - impozitele indirecte și TV – toate TECE au introdus TVA
- în domeniul vamal – Sistemul Armonizat
- considerentele comerciale – în domeniul standardelor industriale
- progrese în domeniul agriculturii
- în domeniul transporturilor – acorduri bilaterale
- situația din sectorul energetic – dominat de monopolul de stat
- situația din sectorul telecomunicațiilor – au fost introduse măs. de liberalizare
- politica din domeniul concurenței – TECE sunt obligate să preia principiile politicii comunitare
- în domeniul proprietății intelectuale - în domeniul brevetelor și mărcilor
- legislația referitoare la mediul înconjurător
- în domeniul politicii sociale – legislația din domeniul sănătății și al siguranței la locul de muncă

2.4.3. Structuri de aplicare efectivă

- situația diferă de la țară la țară, de la sector la sector
- TECE – dificultate: -tranziția spre o ec. de piață
 Asistența acordată prin:
• TEMPUS – activitatea Fundației Europene pt. Pregătire
• Participarea TECE la programele LEONARDO și SOCRATES

2.5. Asistența tehnică specializată

- contribuția CA constă în:
• asigurarea unui ghid pt. țările asociate în organizarea activităților legislative
• descrierea și explicarea funcțiilor structurilor necesare implementării efective a legislației naț.
• definirea orientărilor în legătură cu conținutul și organizarea asistenței tehnice

2.5.1. Strategii pt. țările asociate

- elaborarea de programe în cadrul strategiilor de preaderare

2.5.2. Un răspuns coordonat al UE

UE – obiectiv cheie – organizarea asistenței tehnice a.î. resursele modeste să fie utilizate eficient
- asistența – diverse forme:
• evaluarea costurilor și avantajelor diferitelor proceduri de apropiere a legislațiilor;
• asigurarea accesului direct și rapid la toate textele legislative;
• crearea unui „ghișeu unic” al UE;
• asigurarea consultanței de la juriști și experți tehnici;
• furnizarea de informații referitoare la mecanismele de implementare și control al aplicării legilor de către St. Mb.;
• pregătirea administrativă, lingvistică și tehnică de specialitate;
• difuzarea de informații ref. la funcționarea PIU.

- programe – KAROLUS (schimburi de funcționari responsabili cu implementarea legislației comunitare)
– MATTHAEUS (un program similar ref. la vamă)
– MATTHAEUS TAX (ref. la TVA)

2.5.3. Mecanisme de acordare a asistenței

Programe naționale

- pt. fiecare TECE sunt elaborate programe-cadru pt. armonizarea legislației naț. ref. la PIU, care să asigure complementaritatea tuturor progr. PHARE relevante pt. obiectivele CA.
- existența unui birou de informare – progr. PHARE multinaț.
- asistența – include probl. ref. la legislația comunitară, transpunerea ei în cea naț., terminologie, traduceri, schimburi între specialiști.
- o bază de date – conține informații primite de la Comisie, de la St. Mb. , de la țările asociate și de la sectorul privat.

2.5.4. Coordonare și supraveghere

- Comisia – raportează în mod regulat asupra activității biroului Comitetelor de Asociere sau Subcomitetelor înființate prin Acordurile Europene.



CAPITOLUL 3

LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR

3.1. Schimburile de mărfuri în contextul construcției europene

- schimburile comerciale cu mărfuri – reprez. temelia întregului sistem comercial internaț.
- mobilitatea în creștere a tuturor factorilor de producție – capitaluri, forța de muncă, know-how = comerțul liber – liberalizarea sch. de mărfuri.

- condiții:
• necesitatea ca liberalizarea să afecteze maj. produselor care fac obiectul zonei de liber sch. (ZLS);
• obligația părților ca în paralel cu liberalizarea comerțului dintre ele să nu procedeze la creșterea gradului de protecție în raport cu țările terțe.

- barierele în calea sch. – constituie instrumente pt. supravegh. și controlul fluxului de sch.
- UE = zona de ZLS sau aceea de realizare a uniunii vamale (UV), cu o mare structură – PIU.
- pe plan ec. – sch. de mărfuri = mijl. cel mai eficient prin care se asigură interpenetrarea ec. St. Mb.
- pe plan juridic – CEJ ia deciziile imp. cu privire la interpretarea unor prevederi din Tratat.

3.2. Instrumente tradiționale ale LS și particularitățile sistemului juridic comunitar

- regulile GATT – aplicabile în cadrul OMC
- acorduri regionale: AELS, ASEAN, ALENA
 regim de suprimare a barierelor în calea schimburilor
- regulile dreptului comunitar – exclud condiția de reciprocitate, în măsura în care ac. concept e incompatibil cu noțiunea de piață comună.
- principiile dreptului comunitar:
• primordialitatea față de dreptul naț.;
• efectul direct al anumitor decizii asupra respectării liberei circulații a mărfurilor.
- Tratatul CE – Comisia Europeană = „gardian” al legalității comunitare

3.3. Mărfurile care fac obiectul liberei circulații

- regulile în vigoare sunt conținute în codul vamal comunitar – prevede includerea în teritoriul vamal comunitar a teritoriilor St. Mb.
- sunt considerate „produse comunitare” mărfurile care sunt:
• obținute integral în teritoriul vamal al UE;
• importate din țări sau teritorii ce nu fac parte din teritoriul vamal al UE și puse în liberă practică;
• obținute în teritoriul vamal al UE.




Produsele în liberă practică

= produsele provenind din țări terțe pt. care formalitățile de import au fost desăvârșite și TV și celelalte taxe de import exigibile au fost percepute în ac. St. Mb. și nu au beneficiat de o reducere totală sau parțială a ac. taxe.

- numai produsele fabricate și/sau comercializate legal într-un St. Mb. beneficiază de principiul recunoașterii mutuale
- ex.: materialele de construcții, produsele de înaltă tehnologie
- produsele care beneficiază de liberă circulație trb. să fie prod. Comunitare din UE
- excepții: electricitatea, proprietatea intelectuală sau industrială, sectorul militar etc.

3.4. Vechea abordare

- principiu:
 reglementarea produselor în UE se realiz. pe o bază sectorială, prin intermediul unor directive care stabilesc reguli detaliate, ref. la specificațiile tehnice pt. anumite categ. de produse
- prod. reglementate: cele alimentare, farmaceutice, chimice și vehiculele cu motor
- prod. farmaceutice – unul dintre cele mai reglementate sectoare – nici un medicament nu poate fi introdus pe piața unui St. Mb. înainte de a fi autorizat de către autoritățile responsabile (ex. vaccinuri, medicamente derivate din sânge, prod. radiofarmaceutice).

3.5. Noua Abordare și Conceptul Global

- libera circulație a mărfurilor – se realiz. prin:
• înlăturarea barierelor comerciale tarifare și netarifare
• recunoașterea reciprocă
• armonizarea tehnică
 liberalizarea comerțului prin acorduri de LS sau de UV

- efecte:
• prod. realiz. în mod legal într-o țară pot fi distribuite liber în întreaga comunitate
• dacă nu există măsuri comunitare, St. Mb. pot decide liber pe teritoriul lor suveran, asupra emiterii unor reglementări juridice
• barierele comerc. sunt acceptabile dacă măsurile naț.:
o sunt necesare pt. a răspunde unor cerințe obligatorii
o servesc unui scop legitim
o pot fi justificate în perspectiva scopului legitim

- 31 decembrie 1992 – crearea PIU

3.5.1. Noua Abordare

- 1995 – Decizia Consiliului în domeniul armonizării tehnice și a standardizării – principii:
• armonizarea reglementărilor juridice în comunitate;
• specificațiile tehnice ale prod. – standarde armonizate;
• aplicarea standardelor armonizate – prod. poate decide liber asupra spec. tehnice;
3.5.2. Abordarea Globală (Conceptul Global)

- elem. de bază – de a crea, pe baze comune, încrederea în activit. prod., în organismele de certificare agreate de ac., în org. de acreditare.

 Dezv. în cadrul legislației comunitare;
 Utilizarea gen. a standardelor europene pt. asig. calității (EN ISO 9000) și evaluarea conformității (EN 45000);
 Promovarea înființării org. de acreditare;
 Promovarea convențiilor ref. la recunoașterea reciprocă;
 Minimizarea diferențelor existente între St. Mb. și între domeniile industriale în ceea ce privește infrastructura;
 Promovarea comerțului internaț. între comunitate și terțe țări.

Elementele de bază ale Directivelor Noii Abordări

- principii:
• cerințe esențiale;
• standarde armonizate;
• aplicarea standardelor armonizate;
• alegerea diferitelor procedee de evaluare a conformității;

- elemente de bază:
• definirea domeniului de aplicare și a momentului de aplicare, precum și a reglementărilor pt. per. de tranziție;
• cerințele esențiale ref. la securitate pe care trb. să le îndeplinească prod. la punerea în circulație;
• clauzele liberei circulații;
• prezumția de conformitate;
• clauza de protecție;
• procedura de evaluare a conformității cu cerințele esențiale;
• condiții minime cu privire la organismele de certificare;
• prevederi ref. la marcajul CE.
• coordonarea transpunerii;
• prevederi pt. transpunere și per. de tranziție.

Aprobarea Directivelor Noii Abordări

- art. 95 și 251 din Tratatul CE

Transpunerea Directivelor Noii Abordări

- Directivele Noii Abordări – reprez. o armonizare completă și se adresează St. Mb. care trb. să le transpună într-o formă adecvată în legislația naț;
– sunt publicate în Jurnalul Oficial al UE




Domeniul de aplicare a Directivelor Noii Abordări

Produse care cad sub incidența Directivelor Noii Abordări

- utilaje, aparate, unelte, instalații, instrumente, materiale, dispozitive sau echipament cu funcție de siguranță, unități, elemente, accesorii sau sisteme.

Produs nou = produs asupra căruia, după punerea sa în funcțiune, s-au operat modificări majore, cu scopul de a schimba performanțele sale inițiale, domeniul de utilizare sau tipul constructiv.

Aplicarea concomitentă a Directivelor Noii Abordări

• Directivele elaborate cf. Noii Abordări – analiza riscurilor, respectând și pericolele principale pe care le poate genera produsul;
• Directivele Noii Abordări și Directiva privind siguranța generală a produselor – în condițiile normale de utilizare bunurile de consum puse în circulație nu reprez. un pericol;
• Directivele Noii Abordări și Directiva privind răspunderea pt. produse – asigurarea unui nivel înalt de protecție.

Punerea în circulație și punerea în funcțiune

A. Punerea în circulație

- atunci când un produs este pus în circulație sau este pus în funcțiune pt. prima oară pe PIU, el trb. să corespundă Directivelor aplicabile elaborate în conformitate cu Noua Abordare.

- punerea la dispoziție = predarea unui produs după fabricarea acestuia, cu scopul distribuirii sau utilizării lui pe PIU.

- predarea prod. – se face fie de la producător, fie de la împuterniciții săi stabiliți în Comunitate, către importatori sau către pers. care e responsabilă de desfacerea prod. pe PIU.

- un produs oferit prin catalog sau prin mijl. electronice de afaceri se consideră pus în circulație pe PIU abia atunci când e pt. prima oară cu adevărat pus la dispoziție.

B. Punerea în funcțiune

- se realiz. la prima folosire pe teritoriul Comunității de către utilizatorul final.

Perioada de tranziție

- St. Mb. sunt obligate ca până la finele per. de tranziție să accepte pe piața lor produse care au fost proiectate și produse în concordanță cu prevederile sistemului lor naț.;
- După expirarea per. de tranziție rămâne valabilă doar Directiva comunitară;
- La sfârșitul per. de tranziție St. Mb. sunt obligate să scoată din uz reglementările interne proprii.


3.6. Aplicarea Directivelor

3.6.1. Cerințele esențiale

- principiu de bază al Noii Abordări:
 de a limita armonizarea prescripțiilor legislative la cerințele esențiale

Cerințele esențiale:
• se deduc din anumite pericole legate de produs;
• se referă la produs și la capacitatea sa de performanță;
• stabilesc obiectivul de protecție cel mai imp.;
• poate fi o combinație a aspectelor de mai sus.
- sunt exprimate în Anexele la Directive

3.6.2. Standardele armonizate

- sunt standarde europene care au fost elaborate de către organizațiile europene de standardizare la dispoziția Comisiei Europene, ca urmare a audierii St. Mb., cf. liniilor conducătoare generale convenite între Comisia Europeană și organizațiile europene de standardizare.

3.6.3. Prezumția de conformitate

- pt. fiecare Directivă se publică în Jurnalul Oficial al UE specificațiile standardului armonizat;
- respectarea standardelor armonizate decide în cadrul anumitor Directive asupra procedeului de evaluare a conformității.

3.6.4. Retragerea prezumției de conformitate

- de către Comisia Europeană atunci când se constată că standardul armonizat nu îndeplinește în suficientă măsură cerințele esențiale.

3.6.5. Prelucrarea standardelor armonizate

- standardul – se elaborează pe baza unei comenzi de standardizare;
– este prezentat Comisiei Europene de către organizația de standardizare;
– specificația sa e publicată în Jurnalul Oficial al UE;
– este transpus într-un standard naț.

3.7. Libera circulație a mărfurilor și unuinea vamală (UV)

3.7.1. Crearea și funcționarea UV

- UV = tarif vamal comun (TVC) + PIU
- UEM – uniunea economică și monetară – politica vamală – un rol imp. în simplificarea legislației la importul de mărfuri.



3.7.2. UV – element de bază al PIU

1 iulie 1968 – UV – procesul de eliminare a tuturor TV, a restricțiilor cantitative și a altor taxe și măsuri cu efect echivelent.

- UV – obiective – Tratatul de la Roma:
• să contribuie la buna desfășurare a cometțului mondial;
• să promoveze un comerț liber și ordonat;
• să îmbunătățească competitivitatea UE pe plan industrial și comercial și să contribuie la crearea de noi locuri de muncă;
• să asigure protecția cetățenilor și a afacerilor;
• să securizeze frontierele PIU;
• să faciliteze un sistem practic de colectare a taxelor: TV, TVA și impozite indirecte;
• să centralizeze statisticile de bază ale comerțului în UE.

- 1998 – Documentul Adminstrativ Unic – simplificarea procedurilor vamale.
- 1 ianuarie 1993 – toate verificările vamale au fost eliminate la circulația mărfurilor (excepție: medicamente, imigrare).

3.7.3. Influența lărgirii UE și a negocierilor OMC asupra sistemului vamal al UE

- UE = cel mai mare bloc comercial al lumii
- Organizația Mondială a Vămilor (fostul Consilui de Cooperare Vamală) = forum de natură tehnică ce tratează metode și proceduri vamale, funcționând sub auspiciile OMC.

3.7.4. UV 2002

- ghid al serviciilor vamale
- programe de tehnologie informatizată (Transit)
- programe de școlarizare (Mathaeus)

A. Obiectivele UV 2002

- să evite divergențe operaționale în materie la nivel naț.

Metode de realizare a obiectivelor

UV 2002 – prevede:
• Vizite pt. a constata aplicarea efectivă a procedurilor vamale din St. Mb.;
• Comisia Europeană și St. Mb. trb. să contribuie la combaterea fraudelor vamale;
• Comisia Europeană trb. să susțină orice acțiune de îmbunătățire a metodelor de lucru ale administrațiilor vamale;
• Organizarea de seminarii, cu participarea operatorilor comerciali;
• Schimburi de oficiali vamali între diferite administrații;
• Computerizarea procedurilor vamale la nivelul UE.


B. Computerizarea procedurilor vamale

- date de bază operaționale – TARIC – „tarif de lucru” – combină pt. fiecare produs TV generale, TV preferențiale și detslii ale tuturor măsurilor aplicate la import, date de bază pt. administrarea sist. de cote.
- Politica comercială comună – PCC – adoptarea și funționarea unor reglementări de politică tarifară și netarifară aplicate în mod unitar de către toate țările membre ale UE în relațiile cu țările terțe.

3.8. Modul de reflectare în raportul de țară pe anul 2003 a aspectelor aferente liberei circulații a mărfurilor în contextul negocierilor de aderare la UE

- Standardizarea și instituțiile de acreditare din România;
- Autoritatea Naț. pt. Protecția Consumatorilor – sistemul tranzițional privind Schimbul Rapid de Informații (TRAPEX);
- Transpunerea și implementarea aquis-ului în domeniul metrologiei legale și preambalării;
- August 2003 – înființarea Autorității Naț. pt. Siguranța Alimentară.

CAPITOLUL 4

LIBERA CIRCULAȚIE A SERVICIILOR

4.1. Principalele prevederi ale Tratatului de la Roma cu privire la libera circulație a serviciilor

- Tratatul CEE – art. 59-66
- Tratatul de la Roma – serviciile erau mai puțin diversificate și dezvoltate – comerțul internaț. cu servicii era nesemnificativ în raport cu cel de mărfuri.
- liberalizarea serv. financ. – condiționată de liberalizarea circulației capitalurilor.
- serv. de telecomunic. și cele poștale – nu erau menționate în capitolul serv.
 monopoluri naț.
 limitarea concurenței și accesul firmelor străine

4.2. Evoluții în procesul de integrare a pieței serviciilor

4.2.1. Serviciile financiare

- arie financ. = 4 caracteristici:

• piața internă a serv. financ.;
• libera circulație a banilor și a capitalurilor financ.;
• monedă unică;
• armonizarea fiscală și contabilă.

- reglementări – cu caracter prudențial și preventiv:

• necesitatea creării rezervelor de către băncile comerciale la banca centrală;
• plafoanele pt. creditele acordate și depozitele deschise;
• controlul cantitativ al creditului și la nivelul garanțiilor;
• împiedicarea spălării banilor murdari.
- liberalizarea serv. financ. – pe baza strategiei din CA -1985 – viza:
• liberalizarea completă a mișcărilor de capital;
• armonizarea cadrului de reglementare;
• pricipiul recunoașterii reciproce.

- Uniunea monetară (UM) – iulie 1990 – integrarea deplină în domeniul monetar
- mobilitatea K = caracteristica procesului de globalizare și internaționalizare a piețelor financ.
- în sectorul bancar – principiul controlului țării de origine
- aprilie1989 – directiva (D) fondurilor proprii
- decembrie 1989 – D ratei solvabilității = acordarea unei singure licențe bancare în cadrul Comunității
- 1 ianuarie 1993 – liberalizarea serv. bancare
- 1 iulie 1994 – asigurări
- 1 ianuarie 1996 – piața val. mobiliare
- 2000 – piața unică a asigurărilor = sist. unic de autoriz. și supraveghere financ. a soc. de asig. de către statul membru de origine
- 1999 – introducerea monedei unice – EURO
- 2002 – înlocuirea monedelor naț. în zona Euro

- 2002 – Consiliul European
o Consiliul de Miniștri
o Parlamentul European
 D privind garanțiile, abuzul de piață, intermediarii de asig., comercializarea la distanță a serv. financ., prospectele, fondurile de pensii, regulamentul standardelor internaț. de contab.

4.2.2. Serviciile de transport

- pondere:
• 4% din PIB comunitar
• 28% în consumul final de energie
• 4,5 mil pers. – forță de muncă angajată

- implicarea statului sau guvernului în calitate de proprietar al infrastructurii și mijl. de transp.
- Tratatul de la Roma: - politica comună -1986 – obiective:
• îmbunătățirea transp. pe coridoare;
• reducerea costurilor de transp. în ț. de tranzit;
• integrarea regiunilor periferice în rețelele comunitare;
• leg. speciale între marile orașe (trenuri ultrarapide).

- anii 90 – liberalizarea serv. de transp.
- 1 ianuarie 1993 – liberalizarea transp. rutier de bunuri și cel fluvial
- 1 iunie 1999 – liberalizarea transp. de pasageri
- 1 ianuarie 1988 – 1 ianuarie 1993 – 3 etape – liberalizarea transp. aeriene comunitare

- legislația – Actul Unic European
– Tratatul de la Maastricht
 aplicarea principiului subsidiarității
- 3 obiective:

• eliminarea restricțiilor sau distorsiunilir de pe PIU;
• funcționarea coresp. a sist. comunit. de transp.;
• integrarea obiectivelor de mediu în cadrul politicii transp.

- 5 priorități:

• dezv. și integr. sist. comunit. de transp.;
• siguranța transp.;
• protecția mediului;
• protecția socială;
• relațiile externe.
- politica comună a transp. – 3 obiective:

• îmbunătățirea calității serviciilor;
• consolidarea PIU;
• politica externă.

- 2001 - Comisia Europeană – a adoptat o nouă CA – „Politica europeană a transp. până în anul 2010: timpul deciziei” – 60 de măsuri.
 principala măsură: modificarea rap. între diversele modalit. De transp. (feroviar, maritim, fluvial).
- transp. rutier = cel mai dezv., eficient și flexibil – e confruntat cu dificultăți imp. legate de infrastructură și impact ecologic.
- transp. maritim și fluvial – contribuie la decongestionarea infrastructurii rutiere.

4.2.3. Serviciile de telecomunicații

- 1 ianuarie 1998 – deschise concurenței
- prevederile celui de-al 4-lea protocol al GATS din cadrul OMC
- 1 ianuarie 2000 – liberalizarea pieței comunitare = demonopolizare, acces la piață, acordarea tratamentului naț., diminuarea tarifelor, concurență sporită.

4.2.4. Serviciile audiovizuale

- 3 octombrie 1989 – „Televiziunea fără frontiere” – revizuită în 1997
- promovează producția și distribuția producțiiloe europene, reglementează publicitatea la televiziune și protecția minorilor
- UE – păstrează diversitatea culturală și lingvistica europeană.

4.2.5. Serviciile de publicitate

- tendință către standardizarea campaniilor publicitare pt. promovarea prod. de lux și a celor pt. tineri
- pt. prod. de larg consum – alianțe internaț.: WWP. Cordiant, Euro-RSCG, Publicis
- 1991 – publicitatea comparativă – restrângerea volumului reclamelor la alcool și interzicerea reclamelor la țigări.

4.2.6. Serviciile de utilități publice

- constituie obiectul politicii energetice a UE
- înc. anilor 90 – liberalizarea – 3 etape:

1. transparența prețurilor și facilitarea tranzitului prin rețelele de distribuire;
2. abolirea progresivă a monopolului;
3. distribuția gazului și a electricității.

- 3 principii:

• abordarea etapizată;
• aubsidiaritatea;
• evitarea reglementării sau a controlului excesiv din partea autorității publice.
4.3. Aspecte strategice ala pieței interne în domeniul serviciilor

- program legislativ în domeniul:
• comunicațiilor electronice;
• liberalizării serv. poștale;
• deschiderii piețelor gazului și electricității;
• adoptării unei D privind comercializarea la distanță a serv. financ.

- societatea informațională – o nouă politică în dom. serv.

- 6 verigi de bază ale pieței:
• înlăturarea barierelor din calea înființării firmelor;
• facilitatea vânzărilor transfrontaliere;
• distribuirea;
• activitatea promoțională;
• vânzările și service-ul post-vânzare.

- prioritate: - D privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și academice.

4.4. Progresele României privind adoptarea aquis-ului comunitar relativ la servicii

4.4.1. Situația serviciilor în economia României

- sectorul de servicii este încă subdezvoltat, RO ocupând un loc f. modest în comerțul mondial cu servicii, fiind net importatoare de servicii.
- RO – a participat la negocierile GATS din cadrul Rundei Uruguay

4.4.2. Stadiul actual al adoptării de către RO a aquis-ului comunitar privind serviciile (Raportul pe 2003)

- aquis-ul comunitar privind serviciile:

• abolirea restricțiilor în comerțul cu serv. dintre RO și UE – dreptul de stabilire și libertatea de a presta serv.;
• alinierea la standardele UE în ceea ce privește condițiile tehnice și de siguranță;
• adoptarea de măsuri vizând favorizarea dezv. unor serv. pe plan comunitar;
• aplicarea politicii comerciale comune a UE față de ț. terțe în dom. serv.;
• în dom. serv. financ.
• sectorul bancar – BNR – competențe:
 acordare de licențe instituțiilor de credit, sucursalelor băncilor străine și filialelor;
 adoptarea de reglementări în domeniu;
 supravegherea;
• sectorul asigurărilor – Comisia de Supraveghere a Asig. – CSA;
• serviciile de investiții și piața valorilor mobiliare – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM);
• serviciile societății informaționale – legislația în domeniul comerțului electronic privind emiterea de monedă electronică, instrumente de plată și asigurări;
4.5. Efectele adoptării aquis-ului comunitar relativ la servicii

4.5.1. Beneficii

 accelerarea modernizării și dezv. sectorului de serv.

- factori:

• asistența financ. și tehnica nerambursabilă a UE – subsectoare:
 serv. de transp.;
 serv. de telecomunic. și de tehnologie a informației;
 serv. financ.
• atragerea, într-o măsură sporită, a investițiilor străine în sectorul de serv.;
• accesul liber al serviciilor românești pe uriașa piață comunitară și accesul privilegiat la ac. serv. pe piețele ț. terțe, cu care UE a încheiat acorduri prefernțiale;
• avantajele ce decurg din liberalizarea accesului serv. pe piața românească;
• promovarea mai eficientă, prin intermediul UE, a intereselor RO în cadrul negocierilor interguvernamentale privin comerțul cu serv.

4.5.2. Costuri

• investiții importante pt. implementarea aquis-ului comunitar;
• liberalizarea accesului pe piața românească a serv. originare din UE și din ț. terțe
• sistarea benefierii de avantajele speciale, prevăzute de GATS în favoarea ȚCD.

4.5.4. Maximizarea beneficiilor aderării RO la UE în domeniul serv. și minimizarea costurilor ac. aderări (2003)

- căi:

• adoptarea și aplicarea treptată a aquis-ului comunitar – în dom. serv. de transp., RO a solicitat mai multe perioade de tranziție;
• UE a cerut RO să accepte o perioadă de tranziție privind accesul furnizorilor români de serv. de cabotaj rutier pe piața comunitară;
• obținerea unui raport cât mai avantajos între beneficiile și costurile aderării la UE în dom. serv.;
• crearea unui climat mai favorabil pt. atragerea de investiții străine;
• obținerea de fonduri nerambursabile cât mai substanțiale de la UE.
CAPITOLUL 5

LIBERA CIRCULAȚIE A PERSOANELOR

5.1. Principalele prevederi ale Tratatului de la Roma și jurisprudența Curții Europene de Justiție (CEJ)

- titlul III, art. 48-51 – Tratatul de la Roma
- titlui IV – Tratatul de la Amsterdam
- de ac. liberatate beneficiază atât angajații sau lucrătorii (persoane fizice), cât și liber-profesioniștii (pers. fizice sau juridice).

- principiu fundamental:
 cel al nediscriminării

- dreptul comunitar privind libera circulație a pers. se aplică doar în cazul activității transfrontaliere și nu la activitățile pur interne.
- libera circulație a pers. – facilitată de emiterea pașaportului european;
– de implementarea acordului Schengen (Convenția din 1990).

- zona Schengen = zonă a libertății, securității și justiției, pt. asig. liberei circ. a pers. în interiorul pieței interne.

- tratatul prevede cooperarea judiciară în materie civilă cu implicații transfrontaliere
- accesul la piața forței de muncă dintr-un alt St. Mb. = esența liberei circulații a pers. și asigură mobilitatea f. de m-că pe cuprinsul Comunității
- deschiderea p. naț. ale f. de m-că = accesul muncitorilor străini pe ac.
= tratament egal privind cond. de m-că
= dreptul la integrare socială, ec., culturală a lucrăt. străin și a fam. sale.
- activitatea: - cu normă întreagă
- cu normă parțială
 remunerarea se poate situa sub nivelul minim garantat dintr-un anumit sector
- principalele bariere:
• condițiile discriminatorii de lucru;
• cadrul juridic și regulator;
• acțiunile administrative ce impun obligații diferite străinilor;
• lipsa de coordonare între sistemele de securitate socială.
- remediu:
• drepturile egale implementate prin D și regulamente.
- lista de drepturi – cuprinde:
• dr. de a accepta ofertele de muncă existente;
• dr. de a circula liber pe terit. St. Mb.;
• dr. de ședere pe terit. unui St. Mb. în scopul ocupării unui los de muncă;
• dr. de ocupare a unui loc de m-că cf. prevederilor ce guvernează ocuparea unui loc de m-că de către cetățenii statului respectiv;
• dr. de a rămâne pe terit. unui St. Mb. după perioada de ocupare a unui loc de m-că în statul respectiv.
- exceptări – bazate pe:
• motive de politică publică, securitate publică, sănătate publică;
• excusivitatea serv. publice – St. Mb. pot refuza accesul străinilor la anumite activități dar nu-i pot discrimina dacă sunt admiși.
- serv. publice: transp., utilitățile, sănătatea, mass media, educația, poșta, telecomunic., cercetarea, cultura.

5.2. Dreptul de stabilire

- libera circulație a lucrătorilor este asociată dreptului de stabilire și dreptului de a presta servicii.
- D imp. – dreptul la rezidență al studenților, cu condiția ca ei să aibă resurse financiare suficiente pt. ei și familia lor, să urmeze un curs acreditat și să aibă asig. de sănătate.
- D comunitare: - profesii: medici, asistente medicale generaliste, stomatologi, chirurgi, veterinari, moașe, farmaciști, arhitecți, avocați.
- Consiliul de Miniștri – D privind un sist. gen. de recunoaștere reciprocă a diplomelor de învățământ superior acordate la finalizarea educației și formării profesionale cu o durată de peste 3 ani.
- în materie de calificări – D privind societățile comerciale (SC):
• garanțiile SRL;
• constituirea SA;
• fuziunile SRL;
• cerințele juridice privind informațiile financ. ce trb. publicate;
• structura SRL;
• divizarea operațiunilor SA;
• rapoartele contabile ale corporațiilor;
• persoanele responsabile cu auditul contabil autorizat;
• cerințele de informare publică asupra filialelor deschise;
• soc. com. private cu acționar unic.

- exceptări de la libertatea de stabilire:
• în cazul soc. transferul proprietății poate fi echivalat cu transferul de capital (K)
• inaplicabilitatea libertății de stabilire în cazul activitaților legate de exercitarea autorității oficiale


5.3. Politica în domeniul forței de muncă și al politicii sociale în UE

- include:
• managementul macroeconomic (politica salariilor sau veniturilor);
• politici active în dom. f. de m-că și dezv. resurselor umane (reconversia și calificarea);
• relațiile industriale (acorduri colective, dialog, social);
• termenii și condiț. de angajare (securitatea muncii, salariul minim, programul de lucru);
• discriminarea ec. și excluderea socială (șanse egale, progr. de protecție socială).

- nivelul salariilor – determinat de raportul de forțe dintre patronat și sindicate
- în proc. de integrare – s-a dezv. un model social european bazat pe 3 piloni:
• concurența;
• cooperarea;
• solidaritatea.

- deschiderea frontierelor naț. din calea liberei circulații a mărfurilor și factorilor de producție – a avut un impact asupra piețelor naț. ale f. de m-că și asupra eficienței politicilor sociale.

5.3.1. Mobilitatea forței de muncă în UE

- art. 48-58
- art. 117-128 – politica socială – vizează îmbunătățirea condițiilor de lucru, plata egală între bărbați și femei, concediile plătite.
- art. 123 – Fondul Social – acoperă o parte a chelt. progr. de training profesional, relocalizarea muncitorilor și asistența celor concediați.
- bariere: - reglementările naț. diferite.
 Comunitatea nu a dezv. o politică comună pt. migrația f. de m-că din țările terțe.
- 1968 – realizarea în sens formal a liberei circulații a f. de m-că în baza principiului aplicării tratamentului naț. în termenii beneficiilor ocupaționale și sociale.
- cele 3 recesiuni ec. după declanșarea crizei energetice (1975, 1980-1982, 1990-1992) – au deteriorat climatul macroec, au condus la creșterea șomajului și la agravarea tensiunilor sociale.
- anii 90 – șomaj ridicat în UE = 12,5%
- programe comunitare: ERASMUS, COMETT, PETRA
 încurajarea fluxurilor intracomunitare de studenți și personal calificat
- principalele bariere: - cele de ordin lingvistic și cultural

5.3.2. Aspecte juridice relevante privind politica socială a UE

- anii 70 – au fost adoptate acte legislative în dom. m-cii cu privire la concedierile colective și cele ref. la sănătatea și siguranța la locul de m-că
- principalul instrument în dom. politicii sociale – Fondul Social European
- Actul Unic European – dezbatere – dimens. socială a pieței unice
– dezv. unui spațiu social european
 confruntări politice și ideologice
- trecerea de la piețele naț ale f. de m-că puternic reglementate la o piață comunitară fără bariere în calea mărfurilor și fact. de producție = concurență sporită între sist. ec. naț. și o dereglementare a piețelor f. de m-că, cu efecte negative asupra remunerării și condiț. de lucru ale salariaților
 pericolul dumpingului social, care implică salarii reduse și condiții precare de muncă
- Strategia Pieței Interne – 2 obiective:
• business
• citizens

- introducerea salariului minim – duce la maj. salariilor și costurilor și la creșterea șomajului
- Comitetul Economic și Social – promovarea dialogului social la nivel european
- Maastricht – tratatul CEE – capitolul social – Protocolul Social și Acordul asupra Politicii Sociale – viza:
• condițiile de lucru;
• consultarea și informarea muncitorilor (nu și participarea lor);
• egalitatea între sexe;
• integrarea șomerilor pe piața m-cii;
• asigurări și protecție socială;
• protecția lucrătorilor după terminarea angajării;
• condițiile de angajare a necomunitarilor;
• subvențiile pt. crearea de locuri de m-că.

- 1993 – CA – „Creșterea, competitivitatea și angajarea f. de m-că”
- 1994 – CA – „Politica socială”
 eșecul ec. comunitare de a crea locuri de m-că după modelul oferit de ec. americană

5.4. Politica forței de muncă în contextul preocupărilor actuale ale UE

- la Amsterdam – crearea unei zone de libertate, securitate și justiție în interiorul UE;
– aplicarea unor standarde comune privind controalele la granițele externe ale UE pt. vize, azil și imigrare.

- M. Britanie și Irlanda – nu fac parte din zona Schengen

- februarie 2001 – Tratatul de la Nisa – măsuri privind libera circulație a pers. în perspectiva lărgirii UE
- martie 2002 – summit-ul Consiliului European de la Barcelona:
– crearea unui model social european bazat pe performanțe ec., nivel ridicat de securitate socială, educație și dialog;
– eliminarea barierelor de intrare pe piața comunit. a f. de m-că;
– promovarea unor politici active.

- 1994 – EURES = rețea europeană pt. asigurarea serviciilor de angajare
- Strategia Europeană de Ocupare a Forței de Muncă - ținte:
• soluționarea probl. șomajului în rândul tinerilor și a șomajului structural (de durată);
• promovarea unor măsuri active pe piața f. de m-că;
• dezv. unui parteneriat între patronat și angajați, pe de o parte, și între patronat și autoritățile naț., pe de altă parte;
• întărirea leg. între sist. educaț. (învățământ) și piața muncii;
• eliminarea oricăror forme de discriminare;
• promovarea unui mediu de afaceri stimulativ.

- cele 5 direcții strategice vizate de Fondul Social European:
• dezv. și promovarea politicilor active pe piața f. de m-că;
• combaterea și prevenirea șomajului;
• prevenirea șomajului de lungă durată;
• facilitatea integrării pe piața muncii a șomerilor de lungă durată;
• integrarea profesională a tinerilor și a persoanelor care revin pe piața muncii.
5.5. Reflectarea în Raportul de țară pe anul 2003 a aspectelor referitoare la libera circulație a persoanelor în contextul negocierilor de aderare la UE

- capitolul 2 – „Libera circulație a persoanelor” – 21 martie 2003

- în Raportul de țară al UE pe anul 2003 – RO a făcut unele progrese în ac. domeniu – accentul pus pe:
• introducerea structurilor administrative necesare;
• programele de intruire și educare necesare pt. a garanta nivelul competenței profesioniștilor calificați;
• legislația privind organizarea și funcționarea sist. de asig. de sănătate.

CAPITOLUL 6

LIBERA CIRCULAȚIE A CAPITALURILOR

6.1. Principalele prevederi ale Tratatului de la Roma și nomenclatorul mișcărilor de capital în UE

- capitolul IV, art. 67-73 – eliminarea restricțiilor;
– tratamentul nediscriminatoriu pt. mișcările de capitaluri;
– coordonarea politicilor naț.
- AUE – PIU = spațiu fără frontiere, inclusiv în dom. capitalului financ.
- 1998 – D privind înlăturarea controlului valutar
- Tratatul de la Maastricht – libera circulație a capitalului (K)
- nomenclatorul mișcărilor de K – ansamblul operaț. necesare realizării lor, încheierea și executarea tranzacțiilor și transferurilor aferente între rezidenții dif. St. Mb.
Structura nomenclatorului mișcărilor de K:

• Investiții directe:
o crearea și extinderea de sucursale sau întrepr.;
o participarea la întrepr. noi sau existente;
o împrumuturi pe termen lung;
o reinvestirea beneficiilor.
• Investiții imobiliare: - sunt cele efectuate pe terit. naț. de către nerezidenți și cele efect. în străinătate de către rezidenți.
• Operațiuni cu titluri cotate pe piețele de K:
o acțiuni și alte titluri având caracter de participație;
o obligațiuni.
• Operațiuni cu părți ale organismelor de plasament colectiv
• Operațiuni cu titluri și alte instrumente normal cotate pe piața monetară
• Operațiuni în conturi curente și de depozit pe lângă stabilimente financiare
• Credite legate de trenzacții comerciale sau de prestări de servicii la care participă un rezident
• Îmrumuturi și credite financ.
• Cauțiuni, alte garanții și drepturi de gaj
• Transferuri în executarea de contracte de asigurări:
o prime și prestații cu titluri de asigurare pe viață;
o prime și prestații cu titluri de asigurare pt. credite;
o alte transferuri de K având leg. cu contractele de asig.
• Mișcări de K cu caracter personal:
o împrumuturi;
o donații;
o date;
o succesiuni și moșteniri;
o reglementări de datorii;
o transferuri de active;
o transferuri de economii.

• Importuri și exporturi materiale de valori:
o titluri;
o mijl. de plată de toate felurile.
• Alte mișcări de K:
o impozite pe succesiune;
o despăgubiri și dobânzi;
o rambursări;
o drepturi de autor;
o transferuri pt. prestări de servicii;
o diverse.

6.2. Etapele construcției monetare europene
UEM – Uniunea Economică și Monetară – 15 mari momente:

1. 26-27 iunie 1995 – Consiliul European de la Cannes – trecerea la moneda unică la 1 ianuarie 1999;
2. 15-16 decembrie 1995 – Consiliul European de la Madrid – adoptarea numelui monedei unice – EURO;
3. 21-22 iunie 1996 – Consiliul European de la Florența – alegerea graficii noii monede;
4. 13-14 decembrie 1996 – Consiliul European de la Dublin – crearea unui nou sist. monetar european;
5. 16-17 iunie 1997 – Consiliul European de la Amsterdam;
6. septembrie 1997 – Consiliul informal ECOFIN de la Mondorf;
7. 20-21 iunie 1997 – Summit-ul de la Luxemburg – strategia f. de m-că;
8. 12-13 decembrie 1997 – Consiliul European de la Luxemburg – SEBC (Sist. European al Băncilor Centrale), BCE (Banca Central-Europeană);
9. 1-3 mai 1998 – Consiliul European de la Bruxelles – ECOFIN – „zona euro”;
10. 1 iunie 1998 – Crearea Băncii Centrale Europene (BCE);
11. 15-16 iunie 1998 – Consiliul European de la Cardiff;
12. 11-12 decembrie 1998 – Consiliul European de la Viena;
13. 1 ianuarie 1999 – cele 11 țări membre ale UE au trecut la moneda unică EURO ca monedă de plăți și de cont;
14. aprilie 1999 – BCE – prima modificare a nivelului ratei dobânzii;
15. 1 ianuarie 2002 – introducerea efectivă în circulație a monedei EURO.

- Uniunea Monetară – caracteristici:
• șocuri asimetrice puțin frecvente;
• populație activă f. mobilă;
• salarii reale flexibile;
• un sist. de federalism bugetar.

- St. Mb. se adaptează la șocuri prin 4 metode:
• mobilitatea f. de m-că;
• flexibilitatea salariilor;
• politica monetară;
• politica bugetară.


6.3. Liberalizarea graduală a sistemului bancar

- sectorul bancar = segmentul financ. Care a progresat cel mai rapid ca urmare a internaționalizării activit. bancare și a construcției comunitare.

- 3 libertăți pt. bănci:
• libera stabilire;
• libera prestare de servicii;
• libera circulație a K.

- Abordări:
• de la coordonare la recunoaștere mutuală;
• accesul la profesiunea bancară și la exercitarea controlului activit. bancare;

- 2 mai 2002 – tratat care instituie Spațiul Economic European în domeniul bancar – spațiu comun cu drepturi și obligații egale.
- renunțarea la secretul bancar = măsură surprinzătoare a UE

6.4. Adoptarea aquis-ului comunitar în domeniul liberei circulații a K

RO – a acceptat în întregime aquis-ul comunitar – în vigoare – 31 decembrie 1999
– a solicitat 2 perioade de tranziție:
• 15 ani de la data aderării sale la UE pt. liberalizarea regimului dobândirii de către pers. fizice străine a terenurilor din RO;
• 5 ani pt. liberalizarea regimului dobândirii terenurilor situate în intravilan.

Principalele operațiuni de K liberalizate în RO:

• investițiile directe ale nerezidenților pe teritoriul naț.;
• investițiile imobiliare ale nerezidenților pe terit. naț.;
• tranzacționarea valorilor mobiliare în RO de către nerezidenți;
• tranzacțiile cu instrumente de plasament colectiv în RO de către nerezidenți;
• operațiunile realizate în conturi de depozite în valută;
• creditele de comerț internaț.

Principalele operațiuni de K care necesită autorizare în RO:

• investițiile directe ale rezidenților în străinătate;
• investițiile imobiliare ale rezidenților în străinătate;
• achiziționarea valorilor mobiliare străine de către rezidenți.

- liberalizarea graduală – etape:
• liberalizarea investițiilor directe și imobiliare ale rezidenților în străinătate, până la 31 decembrie 2001;
• liberalizarea mișcărilor de K legate de derularea contractelor de asig. de viață și de credit, până la 31 decembrie 2002;
• liberalizarea graduală a celorlalte fluxuri de K cu influență semnificativă asupra ec. reale în per. 2002-2004.

• balanța de plăți
• regimul investițiilor străine
• regimul juridic
 dreptul de a fi despăgubit în caz de expropriere pt. utilitate publică;
 dreptul de repatriere, în valută, a K investit și a profitului rezultat din investiție.
• acțiunea nominativă de control a statului – „acțiunea de aur”
• acordurile guvernamentale bilaterale pt. promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor
• dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către nerezidenți
• solicitarea perioadei de tranziție
• impozitarea – regimul de impozitare din RO este nediscriminatoriu față de K străin
• structura instituțională

6.5. Reflectarea în Raportul de țară pe anul 2003 a aspectelor referitoare la libera circulație a K în contextul negocierilor de aderare la UE

- Noua LEGE A MINELOR nr. 185/2003 – în domeniul investițiilor străine directe – elaborată de către Ministerul Economiei și Comerțului (MEC)
- februarie 2003 – Autoritatea pt. Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS)
- decembrie 2002 – Legea privind spălarea banilor a fost amendată – Oficiul pt. Prevenirea și Controlul Spălării Banilor

CAPITOLUL 7

NEGOCIERILE DE ADERARE LA UE A STATELOR CANDIDATE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

7.1. O extindere fără precedent a UE

- o restructurare radicală a spațiului est și vest-european

- 1992 – Tratatul de la Maastricht:
• desăvârșirea PIU;
• instituirea UEM;
• adoptarea monedei unice de către St. Mb.

- iunie 1993 – Consiliul European de la Copenhaga – criterii pe care trb. să le îndeplinească St. Candidate în vederea aderării la UE:
• existența unor instituții stabile care să garanteze democrația, supremația legii, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților;
• existența unei ec. pe piața funcțională și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forței pieței din interiorul UE;
• capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, ec. și monetare.

7.2. Elemente specifice ale extinderii UE spre țările candidate din Europa Centrală și de Est (TECE)

- deciziile Consiliilor Europene de la Luxemburg și Helsinki

7.3. Argumente pt. fundamentarea unei poziții de negociere

- St. Candidate – pot beneficia de perioade de tranziție și de derogări temporare care să atenueze efectele negative ale aderării

Motivațiile perioadelor de tranziție:

• de ordin tehnic, determinate de necesitatea creării mecanismelor de implementarea a aquis-ului;
• pt. a atenua impactul unor schimbări structurale (ex. în agricultură);
• pt. a proteja anumite interese naț.;
• pt. a asigura succesul tranziției sociale și ec.;
• de ordin financiar.

- UE – poate accepta sau nu per. de tranziție sau derogări pt. a-și apăra interesele specifice




7.4. Procesul de negociere în domenii de relativă importanță și cu probleme sectoriale punctuale

- 31 de capitole de negociat: - 2 categorii:
 15 – se raportează la domenii de relativă importanță;
 8 – se rap. la probl. sectoriale punctuale.

Capitole din domenii de relativă importanță (capitole „ușoare” și capitole cu importanță limitată)

- 5 capitole „ușoare”:
• știința și cercetarea;
• educația și formarea profesională;
• întreprinderi mici și mijlocii;
• politica industrială;
• statistica.

- 10 capitole ce ridică probleme:
• telecomunicații și tehnologia informației;
• politica externă și de securitate comună;
• protecția consumatorului și sănătate;
• control financiar;
• uniunea ec. și monetară (UEM);
• cultură și audio-vizual;
• coeziune ec. și socială (fonduri structurale);
• uniune vamală (UV);
• relații ec. externe;
• politica comună a pescuitului.

Capitole de negociere cu probleme sectoriale punctuale

• libera circulație a bunurilor;
• libera circulație a serviciilor;
• dreptul societăților comerciale – drepturile de proprietate intelectuală și industrială;
• impozitarea;
• politica de concurență și ajutoarele de stat;
• politica socială și ocuparea forței de muncă;
• energie;
• politica în domeniul transporturilor.

7.5. Procesul de negociere în domenii care ating interese vitale ale părților

- domenii:
• agricultura;
• mediu;
• justiție și afaceri interne;
• libera circulație a persoanelor;
• libera circulație a capitalului;
• finanțe și buget;
• probleme instituținale.

Probleme spinoase:

- problema mediului – constituie un subiect sensibil în St. Candidate și face obiectul celor mai multe cereri de perioade de tranziție;
- problema justiției și afacerilor interne;
- problema liberei circulații a forței de muncă – ac. „implică eliminarea oricărei forme de discriminare pe bază de naționalitate între mâna de lucru din St. Mb. cu privire la ocuparea f. de m-că, salarizare și alte condiții de m-că.”;
- liberalizarea circulației K pe termen scurt – piețele financ. nu au un grad de stabilitate ridicat;
- problema finațelor și bugetului cu St. Candidate – se concentrează asupra convenirii unor per. de tranziție privind contribuția lor netă la bugetul UE, ținând cont de nivelul de dezv. scăzut al acestora.

7.6. Instituțiile unei UE cu 27 de state membre

- 26 februarie 2001 – Tratatul de la Nisa – încheierea Conferinței Interguvernamentale
- 7-11 decembrie 2000 – Consiliul European de la Nisa – UE = 732 membri


Organizații mondiale și europene de promovare a calității

ISO – Organizația Internațională de Standardizare
– RO – 1950
CEI (IEC) – Comisia Electrotehnică Internațională
– RO = membră din 1920
ILAC – Cooperarea Internațională a Laboratoarelor Acreditate
– RO = RENAR
ECA – Cooperarea Europeană pt. Acreditare
– RO – RENAR – 1999
EOTC – Organizația Europeană pt. Evaluarea Conformității (Organizația Europeană pt. Testare și Certificare)
EOQ – Organizația Europeană pt. Calitate
EFQM – Fundația Europeană pt. Managenetul Calității
CEN – Comitetul European de Standardizare
– RO – ASRO – 1992
CENELEC – Comitetul European de Standardizare pt. Electrotehnică
– RO – 1992