CAPITOLUL 1
MONEDA: O ABORDARE MULTIFUNCȚIONALĂ
- ec. moderne = ec. monetare – nu sunt ec. de troc
- MONEDA – funcții specifice:
Mijloc de schimb și mijloc de plată
Mijloc de măsură a valorii
Mijloc de păstrare a valorii
1. Mijloc de schimb și mijloc de plată
- toate bunurile sunt instrumente de schimb
- în cazul trocului – bunurile se schimbă pe bunuri
- relația de schimb între două bunuri A și B – derulată prin intermediul monedei M – proprietăți:
• este simetrică – A poate fi sch. contra lui însuși
• este reflexivă – dacă A se poate sch. contra lui M, at. și M se poate sch. contra lui A
• nu este tranzitivă – A se poate sch. contra lui M și M se poate sch. contra lui B, dar A nu se poate sch. în mod direct contra lui B
- utilizarea monedei permite minimizarea costurilor tranzacției
- doar moneda poate fi sch. direct pe toate celelalte bunuri
- funcția de mijloc de schimb – derularea tuturor tranzacțiilor reale se poate face numai prin recursul la monedă
- funcția de mijloc de plată – capacitatea monedei de a permite stingerea unor datorii și recuperarea unor creanțe care nu provin în mod obligatoriu din derularea unor tranzacții reale.
- actul de vânzare-cumpărare:
• prin cedarea mărfii de către vânzător (V) se naște o creanță a acestuia asupra cumpărătorului (C) și o datorie a C față de V;
• prin înmânarea de către C a cantit. de monedă care reprez. cval. mărfii are loc recuperarea creanței V și stingerea datoriei C – moneda = mijl. de plată
• la finaliz. tranzacției, dreptul de propr. asupra mărfii a trecut de la V la C prin intermediul monedei în postura acesteia de mijl. de sch.
- similar – în cazul actelor de vânz.-cump. a serviciilor oferite de către forța de muncă – sub forma veniturilor salariale.
2. Mijloc de conservare a valorii
- schimbul – 2 operațiuni: – vânzarea și cumpărarea – intervin în 2 momente de timp diferite.
- moneda = mijloc de a transfera o anumită putere de cumpărare
- deținerea de monedă ca mijl. de păstrare a valorii – decurge din dorința sb. ec. de a-și conserva în timp valoarea activelor lor patrimoniale
- orice activ constituie o rezervă de putere de cumpărare
- funcția de utilitate a sb. ec. : qA /qB = 1
CONCLUZIE:
- modificările care survin în cadrul prețurilor monetare afectează capacitatea monedei de a funcționa ca un mijl. corespunzător de conservare a valorii, prin diminuarea capacității sale de a prezerva în timp utilitatea deținerii într-o anumită structură a ansamblului activelor patrimoniale.
- moneda – are proprietatea de a fi lichidă
3. Mijloc de măsură a valorii
- moneda – obiectiv: – măsurarea producției de bunuri și servicii
- intermediarii asigură transformarea monedei „nominale” în monedă „reală” – 2 faze:
• colectarea excedentului temporar în resurse monetare – transf. monedei inactive în „monedă financiară”
• transf. sa în monedă „uzuală”, susceptibilă să fie utilizată ca mijl. de schimb
1). Microcirculația mărfurilor = circulația mărfurilor la nivelul unuia și aceluiași sb. ec.
- faze:
• V vinde marfa care, pt. el, are numai val. de sch. și obț. în sch. o cantit. de monedă corespunzătoare prețului de vânz.
• fostul V devine C, și anume C al unei mărfi care are pt. el val. de întrebuințare
2). Macrocirculația mărfurilor = intervin cel puțin 2 sb. ec. distincți: V și C
- actele de vânz.-cump. se produc concomitent: vânz. unei mărfi de către V este totodată cump. de marfă de către C
- un proces de comensurare valorică a bunului tranzacționat atât de V, cât și de C
- moneda este, simultan, un elem. de activ și unul de pasiv
- moneda scripturală, creată ex-novo, cu prilejul acordării unui credit de către o bancă, este atât un elem. de activ, cât și unul de pasiv
- moneda scripturală reflectă creanțele reciproce ale băncii și clientului – există o tranzacție planificată, potențială
- funcția de mijloc de păstrare a valorii – este o funcție-vehicol pt. f. de mijl. de plată și f. de mijl. de comensurare a valorii
- planificarea efectuării cheltuielii de consum sau de investiții precede contractarea creditului
- moneda = reprez. un activ purtător de informații – încorporează inf. despre preferințele sb. ec. pt. diversele active și despre costul opțiunii pt. aceste active
- moneda = instrument de decizie autonomă
- moneda = „orice activ general acceptat pt. stingerea unei datorii”
- moneda = activ „perfect” lichid
- lichiditatea = măsură a ușurinței cu care un activ poate fi convertit în alte active sau a ușurinței cu care el poate fi convertit în putere de cumpărare
- 3 aspecte ale lichidității:
• viteza de transformare
• cost al transformării
• gradul de certitudine
- distincții între „monedă” și „credit”
Pt. beneficiar:
• „moneda” = activ (pasivele bancare)
• „creditul” = pasiv (activele bancare)
Creșterea volumului creditelor acordate conduce la o creștere a volumului monedei și invers.
Keynes: - creșterea volumului creditului poate influența volumul cheltuielilor.
- politica monetară e sinonimă cu politica creditului
CAPITOLUL 2
CEREREA DE MONEDĂ
Definiție:
CEREREA DE MONEDĂ = tendința sb. ec. de a deține o anumită cantit. De monedă, ținând cont de setul de servicii speciale pe care moneda le prestează deținătorilor săi, precum și configurația structurii patrimoniului deținut de către aceștia.
- 3 categorii princ.:
• Motivul tranzacțional (deținerea de monedă ca mijl. de plată și de sch.) – în vederea derulării tranzacțiilor curente – stă la baza formării cererii de monedă activă
• Motivul speculativ (deținerea de monedă ca mijl. de conservare a valorii) – în vederea derulării tranzacțiilor ulterioare– stă la baza formării cererii de monedă pasivă
• Motivul prudențial (deținerea de monedă ca mijl. de conservare a valorii) – în vederea derulării tranzacțiilor viitoare– stă la baza formării cererii de monedă pasivă
I. factorii determinanți ai cererii de monedă activă:
1. volumul tranzacțiilor efectuate în formă monetară;
2. un complex de factori care acționează în mod indirect prin intermediul acestui volum al tranz.:
a). Interdependența între fluxurile de venituri și cele de cheltuieli:
intervalul de timp între veniturile perioadice;
decalajul temporar al plăților în raport cu încasările;
gradul de corelare între ciclul încasărilor și cel al plăților.
b). Cheltuielile implicate de către oținerea și deținerea monedei – cu cât ac. chelt. sunt mai ridicate, cu atât cererea de monedă activă va fi mai ridicată;
c). Incertitudinile cu privire la încasările și plățile viitoare;
d). Incertitudinile cu privire la evoluțiile viitoare ale prețurilor relative ale diverselor genuri de active;
e). Gradul de dezv. al suprastructurii financiar-bancare a economiei;
f). Creșterea veniturilor și a volumului tranzacțiilor derulate în formă monetară;
g). Numărul participanților la tranzacțiile derulate în formă monetară;
h). Creșterea eficacității mecanismelor de derulare a plăților.
II. principalii factori determinanți ai cererii de monedă pasivă:
a). Mărimea și structura patrimoniilor deținute de către sb. ec.;
b). Mărimea curentă și cea anticipată veniturilor;
c). Randamentele anticipate ale diverselor tipuri de active încorporate în cadrul patrimoniilor sb. ec.;
d). Evoluția anticipată a prețurilor mărfurilor și serviciilor;
e). Tendința anticipată de evoluție a cursului de sch. al monedei naț.;
f). Cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta.
(A) 1. Cererea tranzacțională de monedă
- modelul BAUMOL-TOBIN – ori de cîte ori un activ nemonetar este vândut, o taxă de brokeraj este plătită
- 2 concluzii:
1. nivelul agregat al cererii de monedă depinde nu numai de nivelul venitului, ci și de mecanismele de distribuție ale acestuia;
2. fiind dată o distribuție a veniturilor, orice creștere sau descreștere a ofertei de monedă va avea un impact pe termen scurt asupra venitului real mai mare decât în situația în care cererea de monedă ar fi fost exact proporțională cu nivelul venitului.
2. Cererea precauțională de monedă
- 2 forme princ. de deținere a averii:
• active monetare – care nu aduc deținătorului lor nici o formă de venit
• active nemonetare – care generează venit
(B) Cererea de monedă ca mijloc de păstrare a averii
- alegerea structurii portofoliului depinde de:
• preferința/aversiunea față de risc
• gradul de certitudine cu care sb. ec. estimează randamentele diverselor tipuri de active
CAPITOLUL 3
OFERTA DE MONEDĂ
3.1. Cuantificarea ofertei de monedă: agregatele monetare
- moneda = fenomen social, cu caracter instituțional și convențional
= instrumente de plată deținute de agenți ec. nefinanciari (populație, întreprinderi, organisme ale administrației de stat)
- forme:
• bancnota (biletul de bancă)
• moneda scripturală (de cont) – sub formă de: - depozite bancare la vedere
• monezi divizionare
• monezi metalice
• monedă a Trezoreriei publice: - bilete de hârtie
• monedă de cont creată de aceasta (depozite la vedere existente în conturile deschise la Trezoreria publică)
• depozite la vedere: - în conturile de cecurile poștale
- în conturile deschise la casele de economii
- bancnotele și monezile metalice = numerarul (moneda fiduciară) = „moneda centrală” – au caracter legal și oficial
- toate categ. de depozite la vedere = moneda scripturală, de cont sau de bancă – o monedă a băncilor, folosită exclusiv în circuitul interbancar al ac.
- depozitele la vedere – sunt „perfect” lichide – tehnici:
• remiterea unui cec
• ordin de virament
• utilizarea unei cărți de credit
- ac. sunt simple instrumente de punere în mișcare a monedei existente sub formă de înregistrări contabile (solduri creditoare) în conturile plătitorilor
- moneda scripturală = formă monetară princ. (cca. 80% din totalul plăților)
- bancnotele sau monezile – se folosesc doar pt. plățile curente
- toate plățile cu caracter comercial sau financiar se efectuează cu cecuri, cărți de credit sau prin viramente automatice
- activele cvasimonetare = substituenți ai monedei
- forme de plasament pe termen scurt:
• conturi de economii – deschise la instituții financiare prin librete
• depozite la termen – constituite la bănci
• titlurile pe termen scurt – la Trezoreria publică, la instituții financiare
- cvasimoneda = princ. active lichide aflate la dispoziția publicului:
• plasamentele la vedere (pe librete)
• depozitele la termen – constituite la bănci și la instituțiile financiare
• titlurile pe termen scurt – la Trezoreria publică, la instituții financiare și întreprinderi
- moneda = instrument de plată universal
- băncile comerciale și instituțiile financiare efectuează plăți cu aj. unei monede scripturale emise de la banca centrală
Conturile în monedă primară (centrală):
1. contul curent al băncilor comerciale și al altor așezăminte financiare asimilate – active lichide;
2. contul curent al Trezoreriei publice
3. conturile instituțiilor financiare străine și internaționale
4. conturile agenților nefinanciari
Masa monetară:
- în sens restrâns – M1 – cuprinde totalul instrumentelor de plată aflate la dispoziția publicului;
- în sens larg – M2 – cuprinde, pe lângă M1, depunerile la termen, în vederea economisirii, precum și alte plasamente lichide, pe termene scurte și f. scurte.
M2 – M1= activele „la vedere”
M3 – M2 = plasamentele la termen
M4 = totalul lichidităților existente în economie
M3 – trăsături:
• sunt emise de alți ag. ec. decât instituțiile financiare;
• au o natură contractuală, care comportă anumite angajamente specifice ale celor 2 părți: instituția financiară și clientul său.
3.2. Mecanismele ofertei de monedă
- 3 teze principale:
teza exogenității complete a ofertei de monedă
teza endogenității complete a ofertei de monedă
teza endogenității parțiale a ofertei de monedă
3.2.1. Emisiunea de monedă primară
- este rezultatul activității sistemului bancar: băncile comerciale și banca centrală
- moneda = „baza” întregului proces de emisiune
- mecanismul emisiunii de monedă primară e reflectat în mod sintetic de către bilanțul băncii centrale
I. Relațiile economice externe
A. Influența relațiilor externe
- plățile internaționale – sunt generate de tranzacțiile comerciale și financiare efectuate de către rezidenți cu partenerii lor externi.
B. Influența regimului valutar
- regimul valutar – ansamblul reglementărilor ce vizează dreptul rezidenților de a deține mijl. de plată în monede străine, precum și tipul de curs valutar practicat (fix sau flotant).
C. Influenţa modului de organizare a relațiilor monetare internaționale
- FMI – emite o monedă scripturală („drepturile speciale de tragere” – DST) care figurează în rezervele valutare ale băncilor centrale din St. Mb.
II. Relațiile băncii centrale cu autoritatea fiscală
- creanțele nete ale băncii centrale asupra Trezoreriei publice sunt o sursă majoră a creației de monedă primară.
III. Relațiile băncii centrale cu sistemul bancar comercial
- banca centrală deschide:
• rezervele obligatorii – Ro
• rezervele facultative – Rf
- operațiunile de refinanțare – 3 forme:
• rescontul
• operațiunile de open-market
• creditele în cont
RESCONTUL = modalitate tradițională de refinațare a cărei tehnică de derulare este simplă:
- titlurile de creanță pe termen scurt deținute de către băncile comerciale și agreate de către banca centrală pot fi vândute acesteia din urmă, cu suportarea unei taxe de rescont stabilite cu anticipație.
OPERAȚIUNILE DE OPEN-MARKET = vânzări / cumpărări de active-suport efectuate de către banca centrală pe piața monetară care, prin intermediul lor, modulează lichiditățile deținute de către participanții pe ac. piață.
CREDITELE ÎN CONT = sub forma tehnică a liniilor de credit sau a avansurilor în cont.
1. Crearea de „monedă primară neîmprumutată”:
a). Creditele directe acordate Trezoreriei publice de către banca centrală;
b). Cumpărările de titluri publice de către banca centrală de la băncile comerciale;
c). Existența unui excedent curent al componentelor balanței de plăți;
d). Reducerea coeficientului rezervelor obligatorii.
2. Crearea de „monedă primară împrumutată”:
a). Eliberările de numerar – o ieșire netă din circuitul bancar;
b). Soldul operațiunilor cu circuitul Trezoreriei publice
c). Soldul operațiunilor cu străinătatea – 2 situații:
- atunci când balanța comercială este excedentară;
- atunci când economia de referință este creditoare netă pe piețele financiare internaț.
d). Constituirea rezervelor obligatorii – constrângere de natură reglementară.
3.2.2. Emisiunea de monedă scripturală ( „de bancă”)
1. Analiza clasică a ofertei de monedă
- ipoteze:
regula valabilă în materie de creație monetară este „creditele fac depozitele (moneda scripturală)”;
expansiunea creditului este limitată de necesitatea ca băncile să dețină rezerve;
oferta de credite este inelastică în rap. cu rata dobânzii.
2. Comportamentul optimizator al intermediarilor financiari și oferta de monedă
- oferta de monedă nu depinde numai de comportamentul băncii centrale, ci și de cel al celorlalte instituții monetare, precum și de comportamentul subiecților nemonetari (firme, gospodării, statul).
Comportamentul instituțiilor monetare în materie de:
• deținerea de rezerve lichide;
• colectarea de depozite și de alte surse de fonduri;
• acordarea de credite și efectuarea altor genuri de plasamente.
CONCLUZIE:
- raportul dintre oferta totală de monedă și oferta aflată sub controlul băncii centrale – depinde pozitiv de ecartul dintre rata activă a dobânzii și rata dobânzii de refinanțare.
MONEDA: O ABORDARE MULTIFUNCȚIONALĂ
- ec. moderne = ec. monetare – nu sunt ec. de troc
- MONEDA – funcții specifice:
Mijloc de schimb și mijloc de plată
Mijloc de măsură a valorii
Mijloc de păstrare a valorii
1. Mijloc de schimb și mijloc de plată
- toate bunurile sunt instrumente de schimb
- în cazul trocului – bunurile se schimbă pe bunuri
- relația de schimb între două bunuri A și B – derulată prin intermediul monedei M – proprietăți:
• este simetrică – A poate fi sch. contra lui însuși
• este reflexivă – dacă A se poate sch. contra lui M, at. și M se poate sch. contra lui A
• nu este tranzitivă – A se poate sch. contra lui M și M se poate sch. contra lui B, dar A nu se poate sch. în mod direct contra lui B
- utilizarea monedei permite minimizarea costurilor tranzacției
- doar moneda poate fi sch. direct pe toate celelalte bunuri
- funcția de mijloc de schimb – derularea tuturor tranzacțiilor reale se poate face numai prin recursul la monedă
- funcția de mijloc de plată – capacitatea monedei de a permite stingerea unor datorii și recuperarea unor creanțe care nu provin în mod obligatoriu din derularea unor tranzacții reale.
- actul de vânzare-cumpărare:
• prin cedarea mărfii de către vânzător (V) se naște o creanță a acestuia asupra cumpărătorului (C) și o datorie a C față de V;
• prin înmânarea de către C a cantit. de monedă care reprez. cval. mărfii are loc recuperarea creanței V și stingerea datoriei C – moneda = mijl. de plată
• la finaliz. tranzacției, dreptul de propr. asupra mărfii a trecut de la V la C prin intermediul monedei în postura acesteia de mijl. de sch.
- similar – în cazul actelor de vânz.-cump. a serviciilor oferite de către forța de muncă – sub forma veniturilor salariale.
2. Mijloc de conservare a valorii
- schimbul – 2 operațiuni: – vânzarea și cumpărarea – intervin în 2 momente de timp diferite.
- moneda = mijloc de a transfera o anumită putere de cumpărare
- deținerea de monedă ca mijl. de păstrare a valorii – decurge din dorința sb. ec. de a-și conserva în timp valoarea activelor lor patrimoniale
- orice activ constituie o rezervă de putere de cumpărare
- funcția de utilitate a sb. ec. : qA /qB = 1
CONCLUZIE:
- modificările care survin în cadrul prețurilor monetare afectează capacitatea monedei de a funcționa ca un mijl. corespunzător de conservare a valorii, prin diminuarea capacității sale de a prezerva în timp utilitatea deținerii într-o anumită structură a ansamblului activelor patrimoniale.
- moneda – are proprietatea de a fi lichidă
3. Mijloc de măsură a valorii
- moneda – obiectiv: – măsurarea producției de bunuri și servicii
- intermediarii asigură transformarea monedei „nominale” în monedă „reală” – 2 faze:
• colectarea excedentului temporar în resurse monetare – transf. monedei inactive în „monedă financiară”
• transf. sa în monedă „uzuală”, susceptibilă să fie utilizată ca mijl. de schimb
1). Microcirculația mărfurilor = circulația mărfurilor la nivelul unuia și aceluiași sb. ec.
- faze:
• V vinde marfa care, pt. el, are numai val. de sch. și obț. în sch. o cantit. de monedă corespunzătoare prețului de vânz.
• fostul V devine C, și anume C al unei mărfi care are pt. el val. de întrebuințare
2). Macrocirculația mărfurilor = intervin cel puțin 2 sb. ec. distincți: V și C
- actele de vânz.-cump. se produc concomitent: vânz. unei mărfi de către V este totodată cump. de marfă de către C
- un proces de comensurare valorică a bunului tranzacționat atât de V, cât și de C
- moneda este, simultan, un elem. de activ și unul de pasiv
- moneda scripturală, creată ex-novo, cu prilejul acordării unui credit de către o bancă, este atât un elem. de activ, cât și unul de pasiv
- moneda scripturală reflectă creanțele reciproce ale băncii și clientului – există o tranzacție planificată, potențială
- funcția de mijloc de păstrare a valorii – este o funcție-vehicol pt. f. de mijl. de plată și f. de mijl. de comensurare a valorii
- planificarea efectuării cheltuielii de consum sau de investiții precede contractarea creditului
- moneda = reprez. un activ purtător de informații – încorporează inf. despre preferințele sb. ec. pt. diversele active și despre costul opțiunii pt. aceste active
- moneda = instrument de decizie autonomă
- moneda = „orice activ general acceptat pt. stingerea unei datorii”
- moneda = activ „perfect” lichid
- lichiditatea = măsură a ușurinței cu care un activ poate fi convertit în alte active sau a ușurinței cu care el poate fi convertit în putere de cumpărare
- 3 aspecte ale lichidității:
• viteza de transformare
• cost al transformării
• gradul de certitudine
- distincții între „monedă” și „credit”
Pt. beneficiar:
• „moneda” = activ (pasivele bancare)
• „creditul” = pasiv (activele bancare)
Creșterea volumului creditelor acordate conduce la o creștere a volumului monedei și invers.
Keynes: - creșterea volumului creditului poate influența volumul cheltuielilor.
- politica monetară e sinonimă cu politica creditului
CAPITOLUL 2
CEREREA DE MONEDĂ
Definiție:
CEREREA DE MONEDĂ = tendința sb. ec. de a deține o anumită cantit. De monedă, ținând cont de setul de servicii speciale pe care moneda le prestează deținătorilor săi, precum și configurația structurii patrimoniului deținut de către aceștia.
- 3 categorii princ.:
• Motivul tranzacțional (deținerea de monedă ca mijl. de plată și de sch.) – în vederea derulării tranzacțiilor curente – stă la baza formării cererii de monedă activă
• Motivul speculativ (deținerea de monedă ca mijl. de conservare a valorii) – în vederea derulării tranzacțiilor ulterioare– stă la baza formării cererii de monedă pasivă
• Motivul prudențial (deținerea de monedă ca mijl. de conservare a valorii) – în vederea derulării tranzacțiilor viitoare– stă la baza formării cererii de monedă pasivă
I. factorii determinanți ai cererii de monedă activă:
1. volumul tranzacțiilor efectuate în formă monetară;
2. un complex de factori care acționează în mod indirect prin intermediul acestui volum al tranz.:
a). Interdependența între fluxurile de venituri și cele de cheltuieli:
intervalul de timp între veniturile perioadice;
decalajul temporar al plăților în raport cu încasările;
gradul de corelare între ciclul încasărilor și cel al plăților.
b). Cheltuielile implicate de către oținerea și deținerea monedei – cu cât ac. chelt. sunt mai ridicate, cu atât cererea de monedă activă va fi mai ridicată;
c). Incertitudinile cu privire la încasările și plățile viitoare;
d). Incertitudinile cu privire la evoluțiile viitoare ale prețurilor relative ale diverselor genuri de active;
e). Gradul de dezv. al suprastructurii financiar-bancare a economiei;
f). Creșterea veniturilor și a volumului tranzacțiilor derulate în formă monetară;
g). Numărul participanților la tranzacțiile derulate în formă monetară;
h). Creșterea eficacității mecanismelor de derulare a plăților.
II. principalii factori determinanți ai cererii de monedă pasivă:
a). Mărimea și structura patrimoniilor deținute de către sb. ec.;
b). Mărimea curentă și cea anticipată veniturilor;
c). Randamentele anticipate ale diverselor tipuri de active încorporate în cadrul patrimoniilor sb. ec.;
d). Evoluția anticipată a prețurilor mărfurilor și serviciilor;
e). Tendința anticipată de evoluție a cursului de sch. al monedei naț.;
f). Cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere în alta.
(A) 1. Cererea tranzacțională de monedă
- modelul BAUMOL-TOBIN – ori de cîte ori un activ nemonetar este vândut, o taxă de brokeraj este plătită
- 2 concluzii:
1. nivelul agregat al cererii de monedă depinde nu numai de nivelul venitului, ci și de mecanismele de distribuție ale acestuia;
2. fiind dată o distribuție a veniturilor, orice creștere sau descreștere a ofertei de monedă va avea un impact pe termen scurt asupra venitului real mai mare decât în situația în care cererea de monedă ar fi fost exact proporțională cu nivelul venitului.
2. Cererea precauțională de monedă
- 2 forme princ. de deținere a averii:
• active monetare – care nu aduc deținătorului lor nici o formă de venit
• active nemonetare – care generează venit
(B) Cererea de monedă ca mijloc de păstrare a averii
- alegerea structurii portofoliului depinde de:
• preferința/aversiunea față de risc
• gradul de certitudine cu care sb. ec. estimează randamentele diverselor tipuri de active
CAPITOLUL 3
OFERTA DE MONEDĂ
3.1. Cuantificarea ofertei de monedă: agregatele monetare
- moneda = fenomen social, cu caracter instituțional și convențional
= instrumente de plată deținute de agenți ec. nefinanciari (populație, întreprinderi, organisme ale administrației de stat)
- forme:
• bancnota (biletul de bancă)
• moneda scripturală (de cont) – sub formă de: - depozite bancare la vedere
• monezi divizionare
• monezi metalice
• monedă a Trezoreriei publice: - bilete de hârtie
• monedă de cont creată de aceasta (depozite la vedere existente în conturile deschise la Trezoreria publică)
• depozite la vedere: - în conturile de cecurile poștale
- în conturile deschise la casele de economii
- bancnotele și monezile metalice = numerarul (moneda fiduciară) = „moneda centrală” – au caracter legal și oficial
- toate categ. de depozite la vedere = moneda scripturală, de cont sau de bancă – o monedă a băncilor, folosită exclusiv în circuitul interbancar al ac.
- depozitele la vedere – sunt „perfect” lichide – tehnici:
• remiterea unui cec
• ordin de virament
• utilizarea unei cărți de credit
- ac. sunt simple instrumente de punere în mișcare a monedei existente sub formă de înregistrări contabile (solduri creditoare) în conturile plătitorilor
- moneda scripturală = formă monetară princ. (cca. 80% din totalul plăților)
- bancnotele sau monezile – se folosesc doar pt. plățile curente
- toate plățile cu caracter comercial sau financiar se efectuează cu cecuri, cărți de credit sau prin viramente automatice
- activele cvasimonetare = substituenți ai monedei
- forme de plasament pe termen scurt:
• conturi de economii – deschise la instituții financiare prin librete
• depozite la termen – constituite la bănci
• titlurile pe termen scurt – la Trezoreria publică, la instituții financiare
- cvasimoneda = princ. active lichide aflate la dispoziția publicului:
• plasamentele la vedere (pe librete)
• depozitele la termen – constituite la bănci și la instituțiile financiare
• titlurile pe termen scurt – la Trezoreria publică, la instituții financiare și întreprinderi
- moneda = instrument de plată universal
- băncile comerciale și instituțiile financiare efectuează plăți cu aj. unei monede scripturale emise de la banca centrală
Conturile în monedă primară (centrală):
1. contul curent al băncilor comerciale și al altor așezăminte financiare asimilate – active lichide;
2. contul curent al Trezoreriei publice
3. conturile instituțiilor financiare străine și internaționale
4. conturile agenților nefinanciari
Masa monetară:
- în sens restrâns – M1 – cuprinde totalul instrumentelor de plată aflate la dispoziția publicului;
- în sens larg – M2 – cuprinde, pe lângă M1, depunerile la termen, în vederea economisirii, precum și alte plasamente lichide, pe termene scurte și f. scurte.
M2 – M1= activele „la vedere”
M3 – M2 = plasamentele la termen
M4 = totalul lichidităților existente în economie
M3 – trăsături:
• sunt emise de alți ag. ec. decât instituțiile financiare;
• au o natură contractuală, care comportă anumite angajamente specifice ale celor 2 părți: instituția financiară și clientul său.
3.2. Mecanismele ofertei de monedă
- 3 teze principale:
teza exogenității complete a ofertei de monedă
teza endogenității complete a ofertei de monedă
teza endogenității parțiale a ofertei de monedă
3.2.1. Emisiunea de monedă primară
- este rezultatul activității sistemului bancar: băncile comerciale și banca centrală
- moneda = „baza” întregului proces de emisiune
- mecanismul emisiunii de monedă primară e reflectat în mod sintetic de către bilanțul băncii centrale
I. Relațiile economice externe
A. Influența relațiilor externe
- plățile internaționale – sunt generate de tranzacțiile comerciale și financiare efectuate de către rezidenți cu partenerii lor externi.
B. Influența regimului valutar
- regimul valutar – ansamblul reglementărilor ce vizează dreptul rezidenților de a deține mijl. de plată în monede străine, precum și tipul de curs valutar practicat (fix sau flotant).
C. Influenţa modului de organizare a relațiilor monetare internaționale
- FMI – emite o monedă scripturală („drepturile speciale de tragere” – DST) care figurează în rezervele valutare ale băncilor centrale din St. Mb.
II. Relațiile băncii centrale cu autoritatea fiscală
- creanțele nete ale băncii centrale asupra Trezoreriei publice sunt o sursă majoră a creației de monedă primară.
III. Relațiile băncii centrale cu sistemul bancar comercial
- banca centrală deschide:
• rezervele obligatorii – Ro
• rezervele facultative – Rf
- operațiunile de refinanțare – 3 forme:
• rescontul
• operațiunile de open-market
• creditele în cont
RESCONTUL = modalitate tradițională de refinațare a cărei tehnică de derulare este simplă:
- titlurile de creanță pe termen scurt deținute de către băncile comerciale și agreate de către banca centrală pot fi vândute acesteia din urmă, cu suportarea unei taxe de rescont stabilite cu anticipație.
OPERAȚIUNILE DE OPEN-MARKET = vânzări / cumpărări de active-suport efectuate de către banca centrală pe piața monetară care, prin intermediul lor, modulează lichiditățile deținute de către participanții pe ac. piață.
CREDITELE ÎN CONT = sub forma tehnică a liniilor de credit sau a avansurilor în cont.
1. Crearea de „monedă primară neîmprumutată”:
a). Creditele directe acordate Trezoreriei publice de către banca centrală;
b). Cumpărările de titluri publice de către banca centrală de la băncile comerciale;
c). Existența unui excedent curent al componentelor balanței de plăți;
d). Reducerea coeficientului rezervelor obligatorii.
2. Crearea de „monedă primară împrumutată”:
a). Eliberările de numerar – o ieșire netă din circuitul bancar;
b). Soldul operațiunilor cu circuitul Trezoreriei publice
c). Soldul operațiunilor cu străinătatea – 2 situații:
- atunci când balanța comercială este excedentară;
- atunci când economia de referință este creditoare netă pe piețele financiare internaț.
d). Constituirea rezervelor obligatorii – constrângere de natură reglementară.
3.2.2. Emisiunea de monedă scripturală ( „de bancă”)
1. Analiza clasică a ofertei de monedă
- ipoteze:
regula valabilă în materie de creație monetară este „creditele fac depozitele (moneda scripturală)”;
expansiunea creditului este limitată de necesitatea ca băncile să dețină rezerve;
oferta de credite este inelastică în rap. cu rata dobânzii.
2. Comportamentul optimizator al intermediarilor financiari și oferta de monedă
- oferta de monedă nu depinde numai de comportamentul băncii centrale, ci și de cel al celorlalte instituții monetare, precum și de comportamentul subiecților nemonetari (firme, gospodării, statul).
Comportamentul instituțiilor monetare în materie de:
• deținerea de rezerve lichide;
• colectarea de depozite și de alte surse de fonduri;
• acordarea de credite și efectuarea altor genuri de plasamente.
CONCLUZIE:
- raportul dintre oferta totală de monedă și oferta aflată sub controlul băncii centrale – depinde pozitiv de ecartul dintre rata activă a dobânzii și rata dobânzii de refinanțare.
Comentarii