SCRIITORI SÂRBI DIN BANAT
De multă vreme, în literatura română, cu deosebire, în cea bănăţeană, şi-au făcut simţită prezenţa diferiţi scriitori sârbi care, alături de celelalte etnii (maghiari, germani), au contribuit la dezvoltarea şi îmbogăţirea culturii şi literaturii Banatului. Prozatorii, poeţii, traducătorii şi ziariştii sârbi şi-au urmat mereu tradiţia şi specificul lor naţional, le-au dus mai departe şi le-au transpus cu vădită măiestrie în operele lor, acestea atestând o mare valoare documentară.
De curând, la Editura Uniunii Sârbilor din România a apărut in dicţionar al scriitorilor sârbi şi poartă semnătura unui mare om de cultură, Živko Milin – Leksicon. Poratnih crba poslenika pisane reči u Rumuniji (Lexiconul scriitorilor sârbi de după război din România).
În conceperea acestei cărţi autorul a apelat la o vastă bibliografie ce cuprinde diferite dicţionare şi antologii, dintre care le enumerăm doar pe cele în limba română:
• Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Albatros, 1977.
• Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998.
• Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni (1945-1999). Dicţionar bibliografic, Timişoara, Editura Marineasa, 2000.
• Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană. I. Promoţia ’70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995.
• Alexandru Ruja, Partea din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994.
• Anatomia unei secunde, antologie de proză SF, Timişoara, Editura Facla, 1990.
• Arhipelag. Proză scurtă contemporană, o antologie de Mircea Iorgulescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981.
• Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90, Timişoara, Editura Marineasa, 1997.
• Generaţia ’80 în proza scurtă, Timişoara, Editura Paralela 45, 1999.
• Vestea. Antologie de poezie şi proză, coord. Stevan Bugarski, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986.
• Porumbelul de argilă. Poeţi sârbi din România, o antologie de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, cu o prefaţă de Lucian Alexiu şi Slavomir Gvozdenović, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998.
• Proza satirică românâ contemporană, selecţia Anatol Ghermanski, prefaţa Valentin Silvestru, Editura Astra, 1982.
• Spirala de aur. Poeţi sârbi din România, selecţie, traducere şi postfaţă de Anghel Dumbrăveanu, Bucureşti, Editura Kriterion, 1980.
În continuare, autorul acestui Lexicon face o prezentare a fiecărui scriitor sârb, comunicând date despre viaţa şi activitatea fiecăruia în parte şi prezentând câteva păreri critice ale unor exegeţi.
În lucrarea de faţă realizăm o sumară trecere în revistă a câtorva dintre cei mai importanţi scriitori sârbi din Banat:
1. DUŞAN BAISKI
– ziarist, scriitor, prozator, eseist, traducător
S-a născut la 11 martie 1955, în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş. Şcoala primară a urmat-o la Cenad (1962-1970). Mai apoi, la Timişoara, unde locuieşte în prezent, a absolvit pe rând:
- Şcoala Profesională „Electromotor” (1970-1973);
- Liceul de Filologie-Istorie (1974-1979);
- Şcoala de artă (1971-1974).
A studiat managementul la „The Open University – Open Business School” în Marea Britanie.
Este ziarist, şef de secţie (social-economic) la săptămânalul de informaţie şi divertisment „Agenda”. În 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor Din România, iar din 1995 este şi membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. În martie 1996, a iniţiat pe Internet revista digitală multilingvă „Banat-Media”, iar un an mai târziu, şi o bibliotecă digitală.
A debutat în revista „Forum studenţesc” din Tmişoara, în anul 1977. Editorial, a debutat cu volumul de proză scurtă Averse izolate, apărut la Editura Facla din Timişoara, în anul 1984.
De-a lungul timpului a colaborat la diverse ziare şi reviste din ţară şi din străinătate, printre care: „Forum studenţesc”, „Orizont”, „Paradox”, „Helion”, „Književni život”, „Radio Timişoara”, „Radio Bucureşti”, „Ştiinţă şi tehnică”, „Renaşterea bănăţeană”, „Banatske novine”, „Orientări” (Galaţi), „Naša reč”, „Tribuna tineretului” (Iugoslavia), „Knjižvna reč” (Iugoslavia), „Stremljenja” ( Iugoslavia).
Volume:
• Radiografia unui caz banal, Timişoara, Editura Facla, 1988 (proză scurtă);
• Ljubav medu senkama (Dragoste între umbre), poezie în limba sârbă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1990.
Traduceri:
• Migraţiile, roman de Miloš Crnjanski, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura de Vest, 1991;
• Luna şi tramvaiul 5, proză scurtă, Timişoara, Editura Marineasa, 1994;
• Piaţa cu paiaţe, teatru, Timişoara, Editura Marineasa, 1994;
• Mătase şi vin fiert de Chang Shiang-Hua, poezie, traducere din limba sârbă, timişoara, Editura Helicon, 1995;
• Cuţitul de Vuk Drašcović, roman, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura Helicon, 1995;
• Cartea iubirii de Dragan Dragojlović, poezie, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura Hestia, 1996;
• Antologie de poezie chineză contemporană de Zhang Xianghua şi Radoslav Pusić, poezie, traducere din limba sârbă, Timişoara, Editura de Vest, 1996.
2. IVO MUNCIAN
– profesor, scriitor, prozator, eseist, ziarist
S-a născut la 10 august 1943, în comuna Variaş, judeţul Timiş. Şcoala primară o face în satul său natal, în perioada 1950-1957, apoi e elev la Timişoara între anii 1957 şi 1961.
E absolvent al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti.
Din 1968 este redactor la săptămânalul de limbă sârbă din Timişoara.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Timişoara) şi membru al Uniunii Scriitorilor Sârbi din Serbia (Iugoslavia).
Volume publicate:
• Orizonturile imaginaţiei, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966;
• Mărturisiri, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1971;
• Evantaiul bucuriilor, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1973;
• Clepsidră, proză scurtă, Timişoara, Editura Facla, 1973;
• Poarta dorinţei, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1975;
• O noapte de nesomn, microroman, Bucureşti, Editura Kriterion, 1977;
• Secerătorii de curcubee, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978;
• Ce ne aduce bucurie, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1981; volumul este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România;
• Odihna vântului, versuri în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1982;
• Anotimpul bucuriilor, versuri pentru copii în limba română, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1984;
• Inelul zilei, proză scurtă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1984; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara;
• Soarele din palmă, versuri în limba română, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985;
• Scări solare, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• O zi din viaţă, proză scurtă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1987;
• Armonii regăsite, versuri în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1988;
• Poveşti rimate, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1989;
• Nespusele, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1991;
• Din rădăcini înfloreşte trandafirul, micromonografia Bibliotecii din Cenad, Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 1992;
• În hamacul soarelui, versuri pentru copii în limba română, Timişoara, Editura de Vest, 1995;
• Ieşirea, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1996.
Traduceri din sârbă în română:
• Desana Maksimović, Vară târzie, Pancevo, Editura Libertatea, Iugoslavia, 1992;
• Stevan Raičković, Roata supliciului, Novi Sad, Editura Cărţilor, 1998.
Este prezent în numeroase antologii atât în ţară cât şi în Serbia. Laureat al Premiului de poezie la Festivalul „Toamna poetică la Smederevo” (Iugoslavia), 1966 şi al Premiului literar sârbesc, Timişoara, 1994.
Despre scriitorul Ivo Muncian s-au scris în revista „Orizont” din anul 1983 următoarele rânduri: „e un expansiv şi un sentimental care păstrează o doză de circumspecţie în efuziunile sale lirice. Momentelor de confesiune, de risipire afectivă le urmează întotdeauna în poezia sa o frază interogativă, o clipire în ochi familiară, vag amuzată de o reflecţie ironică, în măsură a repune lucrurile pe terenul lucidităţii în ceea ce are mai personal.
Ivo Muncian e un romantic trecut prin experienţa poeziei moderne, cu conştiinţa meşteşugului poetic după cum şi a structurii sale intime.”
3. SLAVOMIR GVOZDENOVIĆ
– profesor, ziarist, poet, politician, traducător, eseist
S-a născut la 10 martie 1953, în Belobreşca, judeţul Caraş-Severin. Şcoala primară a făcut-o în satul său natal între anii 1960-1968. Liceul l-a urmat la Timişoara, la secţia sârbă în perioada 1968-1972. Absolvent al Facultăţii de limba şi literatura sârbă şi limba şi literatura croată de la Universitatea din Bucureşti (1972-1976).
După terminarea facultăţii a profesat la şcoala primară din Liubcova (1976-1979), iar apoi la şcoala din Belobreşca (1979-1983).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Serbia, membru al Uniunii scriitorilor din Republica Srpska.
Între anii 1983 şi 1985 a fost redactor la gazeta timişoreană „Banatske novine”, iar din anul 1985 până în prezent este redactor-şef la revista „Kniževni život”.
Din 1992 este deputat şi delegatul sârbilor din România în parlament. Din 1996 este profesor la Universitatea de Vest din Timişoara predând literatura sârbă şi croată.
A participat la diferite cursuri şi seminarii de specializare în Zagreb şi Dubrovnik în 1974, la Belgrad, Priština şi Novi Sad în 1978.
În anul 2000 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Bucureşti cu titlul: Jezik i stil u poezii Vaska Pope (Limba şi stilul în poezia lui Vaska Pope).
În prezent este preşedintele Uniunii Sârbilor din România (Sucursala Timişoara) şi face parte din conducerea Diasporei din Belgrad.
A debutat în literatură cu poezia Kruške (Pere), în revista „Banatske novine” în anul 1968.
A colaborat la diverse reviste de cultură din România şi Serbia: „Banatske novine”, „Naša reč”, „Kniževni život”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Kniževne novine”, „Kniževna reč”, „Savremenik”, „Kniževnost”, „Gradina”, „Letopis matiţe srpske”, „Uzlaniţa”, „Stemielja”, „Svietlost” etc. A mai scris şi în revistele: „La Valisa” (Italia), „Literaturnoi gazeti” (Rusia).
Este redactor la revista bilingvă „Zbilja – Reality” din Belgrad între anii 1997-2003.
În decursul activităţii sale a realizat diferite antologii de poezie sârbească, în acelaşi timp scriind numeroase prefeţe la volumele unor scriitori sârbi. A tradus din sârbă în română şi invers în colaborare cu alţi autori.
Premii:
- Premiul „Întâlnirilor internaţionale ale scriitorilor din Balcani”, Bor, 1988;
- Premiul special Branko Miljkovici, Belgrad – Niş, 1988;
- Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, 1995;
- Marele premiu Šušnjar al Uniunii Scriitorilor di Republica Srpska, 1997.
Volume în limba sârbă:
• Aripi şi puţin foc, Bucureşti, Editura Kriterion, 1975;
• Cântec în faţa zorilor, Timişoara, Editura Facla, 1977;
• Apărarea aripilor, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978;
• Lirice, Bucureşti, Editura Kriterion, 1981;
• Dezlegarea senină a pietrei, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983 (cu o versiune în limba română semnată de Lucian Alexiu, în 1985, la Editura Cartea Românească);
• Să te mândreşti cu cuvintele, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• Sfârşit imprevizibil, proză pentru copii, volum colectiv, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• Manual despre casa vraciului, Bucureşti, Editura Kriterion, 1988;
• Însumare, antologie lirică, Belgrad, Editura Prosveta, 1988;
• Cercul soarelui alb, Timişoara, Editura Facla, 1989, în româneşte de Lucian Alexiu;
• Piatra plângerii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1990;
• Rugăciune sârbească în Timişoara, Novi Sad, Editura Svetovi, 1991;
• Cuvânt şi lumină, Timişoara, Editura Hestia, 1994;
• În casa cu foc şi gheaţă, Belgrad, Edituta Prosveta, 1995;
• Naşterea străbunului, Prometej – Novi Sad, Petar Kočić – Banja Luka, Hestia – Timişoara;
• Şi, poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1999;
• Frica de capcană, Timişoara, Editura Hestia, 2003;
• Crucea şi strigătul, I-II, Timişoara, Editura Anthropos, 2003;
• Şcoala de seară. 101 poeme, Timişoara, Editura Anthropos, 2003, traducere de Lucian Alexiu.
Poeziile sale au apărut în diverse antologii, printre care:
• Trajanje, antologie de Voislava Stoianovici, KPZ Srbije, Milić Radić – Valievo, 1986;
• Orfeu din Kosovo, antologie de Nicola Korbutovski, Belgrad, Editura Sfairos, 1989;
• În cercul albastru, o stea. Antologia poeziei sârbe din România (1945-1990), Novi Sad, Editura Dnevnik, 1990;
• Poezia sârbă modernă – marea carte a liricii sârbe moderne de la Kostić şi Ilić până azi, antologie de Stevan Tontić, Sarajevo, Editura Svijetlost, 1991;
• Poezia noastră din diaspora, (co-autor al antologiei), „Zilele poeziei”, Sarajevo, 1991;
• Din casa copilului, antologia literaturii sârbe pentru copii din România (împreună cu Dragoljub Zorić), Užice, Editura Kadinjača, 1993;
• Bicicleta lui Miloš Crnjanski, antologie de Slobodan Vuksanović, Smederevska Palanka, 1994;
• Poezii de dincolo de graniţă, antologie de Slobodan Vuksanović, Belgrad, Editura Prosveta, 1995;
• Ziua a şaptea – duminica în poezia sârbă, antologie de Raša Perić, Vrşeţ, Editura KOV, 1995;
• Miloş, cine nu te invidiază, antologie de Ratko Popović din poezia dedicată Câmpiei Mierlei, Priština, Editura Jedinstvo, 1997;
• Macul – zece cei mai buni poeţi, antologie de dr. prof. Voja Marjanović, Dragan Radulović, Boško Lomović, Festivalul poeziei pentru copii, Crvenka, 1997;
• Porumbelul de argilă. Antologia poeziei sârbe din România; împreună cu Lucian Alexiu, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998;
• Râul cel mai îndrăgit. Panorama poeţilor pentru copii – 1939-1999, de Milutin Djuričković, Belgrad, 1999;
• Kosovo – pământ sfânt al sârbilor, antologie bilingvă de Ivo Muncian, Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 1999;
• Antologia poeziei sârbe de dragoste, antologie de Stojan Berber, Novi Sad, Editura Prometej, Subotiţa – Facultatea de Pedagogie, 2002.
Traduceri:
din sârbă în română:
• Jivka Komlenaţ, Când se pornesc zidurile, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1995;
• Goran Djordjević, Pământ risipit, poeme, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1998;
• Katarina Kostić, Ucigaşii de cuvinte, antologie şi traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 2000;
• Nordul sârbesc. Poeţi sârbi din secolul XX, antologie de Draško Redjep, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, note bibliografice de Mirjana Brković, Timişoara, Editura Hestia.
din română în sârbă:
• Ion Scorobete, Geometria zăpezii, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Ljubinka Perinaţ, Banja Luka, Editura Vaso Pelagić, 1998;
• Lucian Alexiu, Patru călăreţi ai apocalipsei, Belgrad, Editura Samba, 1998.
Repere bibliografice:
în volume:
• Živko Milin, Păreri critice;
• Živko Milin, Întoarceri alese;
• Voislav Stojanović, Trăinicie;
• Cedomir Mirković, Jurnalul de sâmbătă, I-II;
• Cedomir Mirković, În cercul diavolesc – 66 de poeţi sârbi contemporani;
• Spasoje Grahovaţ, Steaua clopotului alb;
• Slobodan Vuksanović, Poezia locului natal;
• Ljljana Šop, Urcuşul până la moarte.
în ziare şi reviste:
• Čedomir Milenović, Aripi şi un pic de foc, în „Banatske Novine”, XXXII, 1975, nr. 3366, pp. 4-5;
• Čedomir Milenović, Poezii înainte de răsărit, în „Banatske Novine”, XXXV, 1979, nr. 3492. p. 4;
• Dorin Gamulescu, Apărare convingătoare, în „Književni Život”, XII, 1979, nr. 1, pp. 89-91;
• Crba Ignjatović, Apărarea aripilor, în „Politica”, Belgrad, 1980, 6 septembrie;
• Voislava Stoianović, Orfei printre noi, în „Banatske Novine”, XXXVIII, 1981, nr. 3671, p. 5;
• Borislav Crâstić, Slavomir Gvozdenović: Deschiderea senină a pietrei, în „Književni Život”, XVII, 1984, nr. 2, pp. 92-94;
• Miljurko Vukadinović, Despre cercul din Timişoara, în „Savremenik”, Belgrad, 1985, 5 mai;
• Eugen Dorcescu, Poezia lui Slavomir Gvozdenović, în „Orizont”, XXXVII, 1986, nr. 28 (1102), p. 2;
• V.G.S., Poezii din lumea basmelor, în „Književni Život”, XXX, 1986, nr. 4, pp. 69-70;
• Borislav Crâstić Velimirov, Fermecătoarea descifrare a pietrei fermecate, în „Književni Život”, XXXI, 1987, nr. 3 (71), pp. 107-110;
• Voislava Stoianović, Încercarea destrămării în literatura noastră, în „Književni Život”, XXXII, 1988, nr. 3 (75), pp. 73-75;
• Zoran Iovanović, Zborul acvilei sau tragerea liniei către infinit, în „Književni Život”, XXXII, 1988, nr. 4 (76), pp. 75-76;
• Zoran Iovanović, Slavomir Gvozdenović: Abecedarul casei vidrei, în „Banatske Novine”, XLV, 1988, nr. 4035, p. 4;
• Cornel Ungureanu, Epos şi rafinare, în „Orizont”, XL; 1989, nr. 28 (1167), p. 2;
• O. K. Marian, Dialoguri mitologice, în „Književni Život”, XXXII, 1989, nr. 4 (80), pp. 68-69;
• Milja N. Radan, Cartea – document al unei existenţe, în „Književni Život”, XXXV, 1991, nr. 1 şi 2 (85, 86), pp.65-66;
• M. Ivić, Însemnul trăiniciei dumnezeieşti, în „Književni Život”, XXXV, 1991, nr. 1 şi 2 (85, 86), pp. 74-75;
• Spasoje Grahovaţ, Rugile lui Slavomir Gvozdenović, în „Književni Život”, XXXVIII, 1993, Nr. 1 (92), p. 13;
• Čedomir Milenović, Când lacrima cade în vers, în „Književni Život”, XXXIX, 1995, nr. 3 (100), p. 18;
• Dušan Miličev, Prinţ, cavaler şi vestitor al intemperiilor, în „Književni Život”, XLII, 1998, nr. 1-2 (109-110), p. 18;
• Nikola Vuković, Clopotele deasupra câmpiei, în „Književni Život”, XLII, 1998, nr. 1-2 (109-110), p. 18;
• Borislav Crâstić Velimirov, În cercul albastru, o stea şi Porumbelul de argilă, în „Književni Život”, XLIII, 1999, nr. 1-2 (113-114), pp. 43-44;
• Ljubinka Perinaţ Stancov, Legătura pentru împrăştiatele boli sârbeşti, în „Književni Život”, XLIV, 2000, nr. 1-2 (117-118), p. 56;
• Oliver Iancović, În cercul albastru, o stea, în „Književni Život”, XLV, 2001, nr. 4 (124), p. 15;
• Borislav Crâstić Velimirov, Încercare pentru încercuire şi adevărata valorificare, în „Književni Život”, XLVI, 2002, nr. 2 (126), p. 7;
• Spasoje Grahovaţ, Sclipirile poeziei din Timişoara, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 1 (129), pp. 3-4;
• Borislav Crâstić Velimirov, Posibilităţile fermecate ale limbii, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 2 (130), p. 13;
• Iovan Peianov, Prezentarea cititorului român, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 3 (131), p. 15;
• Milutin Ğuričković, Timişoara şi Kosovo, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 4 (132), p. 12;
• Lucian Alexiu, Poezie, experiment, în „Orizont”, XV, serie nouă, nr. 6 (1448), 24 iunie 2003, p. 8.
Fragmente critice referitoare la poezia lui Slavomir Gvozdenović:
VOISLAVA STOIANOVIĆ – 1981
„Emanaţie a unei înzestrări native generoase, susţinute de o bogată cultură literară, lirica lui Slavomir Gvozdenović reprezintă o contribuţie însemnată la dezvoltarea poeziei în limba sârbo-croată din ţara noastră.”
„În nici o poezie de-a lui, în nici un vers, în nici o exprimare poetică nu se poate simţi greutatea făuririi cuvintelor, urmele atelierului, meseriei, căci din ele reiese o putere naturală, o frumuseţe şi o fantastică putere a sugestiei prin care poetul ne transmite starea sa spirituală, înainte de toate, bucuria, foarte des, trăirile senzuale din jurul său, scufundările în adâncurile macrocosmosului, dar nu mai puţin în labirinturile abisale ale existenţei noastre antologice.”
MATJA BEČKOVIĆ – 1997
„Ca şi cum în Timişoara nu ştim câţi suntem în realitate, dar mai ales, în literatură, la fel ne simţim când citim versurile lui Slavomir Gvozdenović, care nu a devenit ocazional cel mai pregnant nume între scriitorii sârbi şi ceilalţi sârbi din România, ci şi în întreaga societate sârbească. Dacă ne-au despărţit ţările şi împrăştiat războaiele şi am avut destine diferite – limba e cea care ne uneşte.”
SLOBODAN VUKSANOVIĆ – 1998
„În poezia lui Gvozdenović (şi asta e valabil pentru majoritatea poeţilor sârbi din România) locul copilăriei reprezintă în special o temă obsesivă în care acest poet «participă» în diferite moduri. Una dintre cele mai mari realizări ale sale este folosirea pietrei ca un simbol universal. În structura creaţiei poetice a lui Gvozdenović, piatra reprezintă un laitmotiv de care autorul se foloseşte şi atunci când versurile reprezintă un joc simplu al cuvintelor ca şi când sunt expuse «în mod înălţător» spre sfera fantasticului.”
SRBA IGNJATOVIĆ – 2002
„Exprimarea mijlocie a lui Gvozdenović a ajuns mai rimată având un vers dinamic liber, cu toate că el nu a cedat nici formelor mai canonice, ale versului mai bine organizat, cu rime şi asocieri. Uniunea lexicului şi a motivelor sunt cele mai importante: mai importante decât «cele două glasuri» care apar în poezie, pentru stilul lui aparte. Asta e valabil chiar şi în acest caz în care Gvozdenović a «sfărâmat» structura semantică şi sintactică a poeziei şi a transformat-o în «stil telegrafic», o modă care a ţinut o scurtă vreme şi a cuprins toată poezia sârbească în izvorul ei şi s-a reflectat, după cum se vede, şi în afara ei.”
SPASOJE GRAHOVAŢ – 2003
„Cele mai mari simboluri în poezia lui Gvozdenović sunt: piatra, pasărea, tatăl, stelele, lumina, argintul, vânătoarea, uliul, osul, lebăda... Ele, ca metafore, alcătuiesc peisaje alegorice despre situaţia grea a tuturor sârbilor, despre durerea şi suferinţa poporului sârb, despre rănile eterne care sângerează, despre lacrimi, despre războaiele continue pe care le-a purtat poporul căruia i-a fost mereu la fel, «să cânţi şi să mori»... Acel trecut poetul nu-l trăieşte ca şi «noaptea tuturor uitărilor». El simte că poezia păstrează spiritul sârbesc, în special în Diasporă, căci ea deschide «ochiul lui Višničev», căci este dialogul şi speranţa că poporul o să-şi recapete vederea.”
În revista „Orizont”, în anul 1983, s-au scris următoarele rânduri:
„Cel puţin două aspecte mai însemnate pot fi reţinute în evoluţia lirică a lui Slavomir Gvozdenović: marca, în primul rând, a unui temperament tumultos, detectabilă în primele volume într-o poezie a reprezentărilor naturiste, după cum şi în versuri mai elaborate şi, într-un fel simpatic «teatrale»; şi o irepresibilă tentaţie reflexiv-ludică, în poemele de dată recentă, în care aluziile livreşti, folclorice, mitice, sunt întreţesute pe canavaua unei poezii de factură baladescă, ce mizează pe virtualităţile metaforei şi ale parabolei, pe un ceremonial sui-generis consacrat relevării unui univers imaculat, pur.”
Pe lângă aceşti scriitori de origine sârbă prezentaţi mai sus, mai apar menţionaţi în Lexiconul lui Živko Milin şi următorii: Miodrag Laza Anghelev (1971-1996), Zdravko Baić (Radivoi Berar, n. 1923), Vlada Barzin (n. 1940), Jova Beljaţ (1922-1958), Svetomir Bogdanov (n. 1933), Simonida Bugarski-Şolaia (n. 1968), Stevan Bugarski (n. 1939), Slavko Besnić (n. 1920), Zoran Vuksanović (n. 1978), Jovan Gaijer (1911-1982), Svetlana Jivanov-Bandu (n. 1965), Morko Jivcović (n. 1921), Ğoka Jupznski (n. 1932), Milan Zuban (n. 1923), Borko Ilin (n. 1975), Jivko Ilin (n. 1945), Lazar Ilić (1914-1982), Mihajlo Ilić (n. 1940), Sava Ilić (1935-1989), Saša Jasin (n. 1980), Bojidar Cărpenişan (n. 1923), Raiko Cornea (n. 1969), Borislav Velimirov-Crâstić (n. 1924), Borislav Crâstić (1936-1999), Ţvetko Crâstić (n. 1937), Slavoljub M. Lalić (1925-1951), Vasa Lupulović (n. 1959), Bata Marianov (n. 1943), Svetozar Marcov (n. 1943), Svetislav Marcović (1909-199?), Ğoka Marcuşev (n. 1921), Čedomir Milenović (n. 1940), Andrej Milin (n. 1975), Živko Milin (n. 1937), Miodrag Milin (n. 1950), Draga Mirianić (n. 1940), Ğoka Mirianić (1937-2001), Jiva Mišković (n. 1914), Srboljub Mišković (n. 1945), Goran Mrakić (n. 1979), Ivo Muncian (n. 1943), Octavia Nedelcu (n. 1957), Miodrag Obradov (n. 1958), Voin Paskulović (1908-1999), Ljubinka Perinaţ-Stancov (n. 1969), Steva Perinaţ (n. 1951), Jelkiţa Petrov (n. 1936), Alexandar Petrović (1938-1992), Dušan Petrović (n. 1938), Doru Eugen Popin (n. 1951), Dušan Popov (n. 1948), Jiva Popović (1934-1991), Neboiša Popović (1929-1998), Mihai Radan (n. 1954), Jovan Radin Peianov (n. 1945), Alexandar Radovan (n. 1954), Stevan Raić (n. 1940), Ljubiţa Raikić (n. 1962), Svetomir Raicov (1921-1995), Miroslav Rosić (n. 1955), Mihai Rubei (n. 1944), Dušan Sablijć (1923-1993), Miladin Simonović (n. 1960), Ljubomir Stepanov (n. 1952), Goran Stefanović (n. 1963), Voislava Stoianović (1934-1989), Milivoj Stojin (n. 1913), Miodrag Todorov (n. 1944), Miomir Todorov (n. 1951), Višeslava Čirić (n. 1941), Blagoje Ciobotin (n. 1963), Vladimir Ciocov (1920-1986), Jovan Ciolacović (1935-1980), Čedomir Clisuraţ-Cioancă (1929-1982).
Bibliografie:
1. Živko Milin, Leksicon. Poratnih crba poslenika pisaje reči u Rumuniji (Lexiconul scriitorilor sârbi de după război din România), Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 2004.
2. Slavomir Gvozdenović, Şcoala de seară. 101 poeme, Timişoara, Editura Anthropos, Colecţia Biblos, 2003; traducere şi postfaţă de Lucian Alexiu.
3. Porumbelul de argilă. Antologia poeziei sârbe din România; împreună cu Lucian Alexiu, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998.
4. Slavomir Gvozdenović, Cercul soarelui alb, Timişoara, Editura Facla, 1989, în româneşte de Lucian Alexiu.
5. Slavomir Gvozdenović, Dezlegarea senină a pietrei, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983 (cu o versiune în limba română semnată de Lucian Alexiu, în 1985, la Editura Cartea Românească).
Viviana Poclid Dehelean (Milivoievici)
De multă vreme, în literatura română, cu deosebire, în cea bănăţeană, şi-au făcut simţită prezenţa diferiţi scriitori sârbi care, alături de celelalte etnii (maghiari, germani), au contribuit la dezvoltarea şi îmbogăţirea culturii şi literaturii Banatului. Prozatorii, poeţii, traducătorii şi ziariştii sârbi şi-au urmat mereu tradiţia şi specificul lor naţional, le-au dus mai departe şi le-au transpus cu vădită măiestrie în operele lor, acestea atestând o mare valoare documentară.
De curând, la Editura Uniunii Sârbilor din România a apărut in dicţionar al scriitorilor sârbi şi poartă semnătura unui mare om de cultură, Živko Milin – Leksicon. Poratnih crba poslenika pisane reči u Rumuniji (Lexiconul scriitorilor sârbi de după război din România).
În conceperea acestei cărţi autorul a apelat la o vastă bibliografie ce cuprinde diferite dicţionare şi antologii, dintre care le enumerăm doar pe cele în limba română:
• Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Albatros, 1977.
• Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998.
• Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni (1945-1999). Dicţionar bibliografic, Timişoara, Editura Marineasa, 2000.
• Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană. I. Promoţia ’70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995.
• Alexandru Ruja, Partea din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994.
• Anatomia unei secunde, antologie de proză SF, Timişoara, Editura Facla, 1990.
• Arhipelag. Proză scurtă contemporană, o antologie de Mircea Iorgulescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981.
• Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90, Timişoara, Editura Marineasa, 1997.
• Generaţia ’80 în proza scurtă, Timişoara, Editura Paralela 45, 1999.
• Vestea. Antologie de poezie şi proză, coord. Stevan Bugarski, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986.
• Porumbelul de argilă. Poeţi sârbi din România, o antologie de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, cu o prefaţă de Lucian Alexiu şi Slavomir Gvozdenović, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998.
• Proza satirică românâ contemporană, selecţia Anatol Ghermanski, prefaţa Valentin Silvestru, Editura Astra, 1982.
• Spirala de aur. Poeţi sârbi din România, selecţie, traducere şi postfaţă de Anghel Dumbrăveanu, Bucureşti, Editura Kriterion, 1980.
În continuare, autorul acestui Lexicon face o prezentare a fiecărui scriitor sârb, comunicând date despre viaţa şi activitatea fiecăruia în parte şi prezentând câteva păreri critice ale unor exegeţi.
În lucrarea de faţă realizăm o sumară trecere în revistă a câtorva dintre cei mai importanţi scriitori sârbi din Banat:
1. DUŞAN BAISKI
– ziarist, scriitor, prozator, eseist, traducător
S-a născut la 11 martie 1955, în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş. Şcoala primară a urmat-o la Cenad (1962-1970). Mai apoi, la Timişoara, unde locuieşte în prezent, a absolvit pe rând:
- Şcoala Profesională „Electromotor” (1970-1973);
- Liceul de Filologie-Istorie (1974-1979);
- Şcoala de artă (1971-1974).
A studiat managementul la „The Open University – Open Business School” în Marea Britanie.
Este ziarist, şef de secţie (social-economic) la săptămânalul de informaţie şi divertisment „Agenda”. În 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor Din România, iar din 1995 este şi membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. În martie 1996, a iniţiat pe Internet revista digitală multilingvă „Banat-Media”, iar un an mai târziu, şi o bibliotecă digitală.
A debutat în revista „Forum studenţesc” din Tmişoara, în anul 1977. Editorial, a debutat cu volumul de proză scurtă Averse izolate, apărut la Editura Facla din Timişoara, în anul 1984.
De-a lungul timpului a colaborat la diverse ziare şi reviste din ţară şi din străinătate, printre care: „Forum studenţesc”, „Orizont”, „Paradox”, „Helion”, „Književni život”, „Radio Timişoara”, „Radio Bucureşti”, „Ştiinţă şi tehnică”, „Renaşterea bănăţeană”, „Banatske novine”, „Orientări” (Galaţi), „Naša reč”, „Tribuna tineretului” (Iugoslavia), „Knjižvna reč” (Iugoslavia), „Stremljenja” ( Iugoslavia).
Volume:
• Radiografia unui caz banal, Timişoara, Editura Facla, 1988 (proză scurtă);
• Ljubav medu senkama (Dragoste între umbre), poezie în limba sârbă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1990.
Traduceri:
• Migraţiile, roman de Miloš Crnjanski, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura de Vest, 1991;
• Luna şi tramvaiul 5, proză scurtă, Timişoara, Editura Marineasa, 1994;
• Piaţa cu paiaţe, teatru, Timişoara, Editura Marineasa, 1994;
• Mătase şi vin fiert de Chang Shiang-Hua, poezie, traducere din limba sârbă, timişoara, Editura Helicon, 1995;
• Cuţitul de Vuk Drašcović, roman, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura Helicon, 1995;
• Cartea iubirii de Dragan Dragojlović, poezie, traducere din limba sârbă, în colaborare, Timişoara, Editura Hestia, 1996;
• Antologie de poezie chineză contemporană de Zhang Xianghua şi Radoslav Pusić, poezie, traducere din limba sârbă, Timişoara, Editura de Vest, 1996.
2. IVO MUNCIAN
– profesor, scriitor, prozator, eseist, ziarist
S-a născut la 10 august 1943, în comuna Variaş, judeţul Timiş. Şcoala primară o face în satul său natal, în perioada 1950-1957, apoi e elev la Timişoara între anii 1957 şi 1961.
E absolvent al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti.
Din 1968 este redactor la săptămânalul de limbă sârbă din Timişoara.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Timişoara) şi membru al Uniunii Scriitorilor Sârbi din Serbia (Iugoslavia).
Volume publicate:
• Orizonturile imaginaţiei, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966;
• Mărturisiri, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1971;
• Evantaiul bucuriilor, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1973;
• Clepsidră, proză scurtă, Timişoara, Editura Facla, 1973;
• Poarta dorinţei, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1975;
• O noapte de nesomn, microroman, Bucureşti, Editura Kriterion, 1977;
• Secerătorii de curcubee, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978;
• Ce ne aduce bucurie, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1981; volumul este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România;
• Odihna vântului, versuri în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1982;
• Anotimpul bucuriilor, versuri pentru copii în limba română, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1984;
• Inelul zilei, proză scurtă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1984; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara;
• Soarele din palmă, versuri în limba română, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985;
• Scări solare, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• O zi din viaţă, proză scurtă, Bucureşti, Editura Kriterion, 1987;
• Armonii regăsite, versuri în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1988;
• Poveşti rimate, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1989;
• Nespusele, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1991;
• Din rădăcini înfloreşte trandafirul, micromonografia Bibliotecii din Cenad, Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 1992;
• În hamacul soarelui, versuri pentru copii în limba română, Timişoara, Editura de Vest, 1995;
• Ieşirea, versuri, Bucureşti, Editura Kriterion, 1996.
Traduceri din sârbă în română:
• Desana Maksimović, Vară târzie, Pancevo, Editura Libertatea, Iugoslavia, 1992;
• Stevan Raičković, Roata supliciului, Novi Sad, Editura Cărţilor, 1998.
Este prezent în numeroase antologii atât în ţară cât şi în Serbia. Laureat al Premiului de poezie la Festivalul „Toamna poetică la Smederevo” (Iugoslavia), 1966 şi al Premiului literar sârbesc, Timişoara, 1994.
Despre scriitorul Ivo Muncian s-au scris în revista „Orizont” din anul 1983 următoarele rânduri: „e un expansiv şi un sentimental care păstrează o doză de circumspecţie în efuziunile sale lirice. Momentelor de confesiune, de risipire afectivă le urmează întotdeauna în poezia sa o frază interogativă, o clipire în ochi familiară, vag amuzată de o reflecţie ironică, în măsură a repune lucrurile pe terenul lucidităţii în ceea ce are mai personal.
Ivo Muncian e un romantic trecut prin experienţa poeziei moderne, cu conştiinţa meşteşugului poetic după cum şi a structurii sale intime.”
3. SLAVOMIR GVOZDENOVIĆ
– profesor, ziarist, poet, politician, traducător, eseist
S-a născut la 10 martie 1953, în Belobreşca, judeţul Caraş-Severin. Şcoala primară a făcut-o în satul său natal între anii 1960-1968. Liceul l-a urmat la Timişoara, la secţia sârbă în perioada 1968-1972. Absolvent al Facultăţii de limba şi literatura sârbă şi limba şi literatura croată de la Universitatea din Bucureşti (1972-1976).
După terminarea facultăţii a profesat la şcoala primară din Liubcova (1976-1979), iar apoi la şcoala din Belobreşca (1979-1983).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Serbia, membru al Uniunii scriitorilor din Republica Srpska.
Între anii 1983 şi 1985 a fost redactor la gazeta timişoreană „Banatske novine”, iar din anul 1985 până în prezent este redactor-şef la revista „Kniževni život”.
Din 1992 este deputat şi delegatul sârbilor din România în parlament. Din 1996 este profesor la Universitatea de Vest din Timişoara predând literatura sârbă şi croată.
A participat la diferite cursuri şi seminarii de specializare în Zagreb şi Dubrovnik în 1974, la Belgrad, Priština şi Novi Sad în 1978.
În anul 2000 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Bucureşti cu titlul: Jezik i stil u poezii Vaska Pope (Limba şi stilul în poezia lui Vaska Pope).
În prezent este preşedintele Uniunii Sârbilor din România (Sucursala Timişoara) şi face parte din conducerea Diasporei din Belgrad.
A debutat în literatură cu poezia Kruške (Pere), în revista „Banatske novine” în anul 1968.
A colaborat la diverse reviste de cultură din România şi Serbia: „Banatske novine”, „Naša reč”, „Kniževni život”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Kniževne novine”, „Kniževna reč”, „Savremenik”, „Kniževnost”, „Gradina”, „Letopis matiţe srpske”, „Uzlaniţa”, „Stemielja”, „Svietlost” etc. A mai scris şi în revistele: „La Valisa” (Italia), „Literaturnoi gazeti” (Rusia).
Este redactor la revista bilingvă „Zbilja – Reality” din Belgrad între anii 1997-2003.
În decursul activităţii sale a realizat diferite antologii de poezie sârbească, în acelaşi timp scriind numeroase prefeţe la volumele unor scriitori sârbi. A tradus din sârbă în română şi invers în colaborare cu alţi autori.
Premii:
- Premiul „Întâlnirilor internaţionale ale scriitorilor din Balcani”, Bor, 1988;
- Premiul special Branko Miljkovici, Belgrad – Niş, 1988;
- Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, 1995;
- Marele premiu Šušnjar al Uniunii Scriitorilor di Republica Srpska, 1997.
Volume în limba sârbă:
• Aripi şi puţin foc, Bucureşti, Editura Kriterion, 1975;
• Cântec în faţa zorilor, Timişoara, Editura Facla, 1977;
• Apărarea aripilor, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978;
• Lirice, Bucureşti, Editura Kriterion, 1981;
• Dezlegarea senină a pietrei, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983 (cu o versiune în limba română semnată de Lucian Alexiu, în 1985, la Editura Cartea Românească);
• Să te mândreşti cu cuvintele, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• Sfârşit imprevizibil, proză pentru copii, volum colectiv, Bucureşti, Editura Kriterion, 1986;
• Manual despre casa vraciului, Bucureşti, Editura Kriterion, 1988;
• Însumare, antologie lirică, Belgrad, Editura Prosveta, 1988;
• Cercul soarelui alb, Timişoara, Editura Facla, 1989, în româneşte de Lucian Alexiu;
• Piatra plângerii, Bucureşti, Editura Kriterion, 1990;
• Rugăciune sârbească în Timişoara, Novi Sad, Editura Svetovi, 1991;
• Cuvânt şi lumină, Timişoara, Editura Hestia, 1994;
• În casa cu foc şi gheaţă, Belgrad, Edituta Prosveta, 1995;
• Naşterea străbunului, Prometej – Novi Sad, Petar Kočić – Banja Luka, Hestia – Timişoara;
• Şi, poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1999;
• Frica de capcană, Timişoara, Editura Hestia, 2003;
• Crucea şi strigătul, I-II, Timişoara, Editura Anthropos, 2003;
• Şcoala de seară. 101 poeme, Timişoara, Editura Anthropos, 2003, traducere de Lucian Alexiu.
Poeziile sale au apărut în diverse antologii, printre care:
• Trajanje, antologie de Voislava Stoianovici, KPZ Srbije, Milić Radić – Valievo, 1986;
• Orfeu din Kosovo, antologie de Nicola Korbutovski, Belgrad, Editura Sfairos, 1989;
• În cercul albastru, o stea. Antologia poeziei sârbe din România (1945-1990), Novi Sad, Editura Dnevnik, 1990;
• Poezia sârbă modernă – marea carte a liricii sârbe moderne de la Kostić şi Ilić până azi, antologie de Stevan Tontić, Sarajevo, Editura Svijetlost, 1991;
• Poezia noastră din diaspora, (co-autor al antologiei), „Zilele poeziei”, Sarajevo, 1991;
• Din casa copilului, antologia literaturii sârbe pentru copii din România (împreună cu Dragoljub Zorić), Užice, Editura Kadinjača, 1993;
• Bicicleta lui Miloš Crnjanski, antologie de Slobodan Vuksanović, Smederevska Palanka, 1994;
• Poezii de dincolo de graniţă, antologie de Slobodan Vuksanović, Belgrad, Editura Prosveta, 1995;
• Ziua a şaptea – duminica în poezia sârbă, antologie de Raša Perić, Vrşeţ, Editura KOV, 1995;
• Miloş, cine nu te invidiază, antologie de Ratko Popović din poezia dedicată Câmpiei Mierlei, Priština, Editura Jedinstvo, 1997;
• Macul – zece cei mai buni poeţi, antologie de dr. prof. Voja Marjanović, Dragan Radulović, Boško Lomović, Festivalul poeziei pentru copii, Crvenka, 1997;
• Porumbelul de argilă. Antologia poeziei sârbe din România; împreună cu Lucian Alexiu, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998;
• Râul cel mai îndrăgit. Panorama poeţilor pentru copii – 1939-1999, de Milutin Djuričković, Belgrad, 1999;
• Kosovo – pământ sfânt al sârbilor, antologie bilingvă de Ivo Muncian, Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 1999;
• Antologia poeziei sârbe de dragoste, antologie de Stojan Berber, Novi Sad, Editura Prometej, Subotiţa – Facultatea de Pedagogie, 2002.
Traduceri:
din sârbă în română:
• Jivka Komlenaţ, Când se pornesc zidurile, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1995;
• Goran Djordjević, Pământ risipit, poeme, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1998;
• Katarina Kostić, Ucigaşii de cuvinte, antologie şi traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 2000;
• Nordul sârbesc. Poeţi sârbi din secolul XX, antologie de Draško Redjep, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Lucian Alexiu, note bibliografice de Mirjana Brković, Timişoara, Editura Hestia.
din română în sârbă:
• Ion Scorobete, Geometria zăpezii, traducere de Slavomir Gvozdenović şi Ljubinka Perinaţ, Banja Luka, Editura Vaso Pelagić, 1998;
• Lucian Alexiu, Patru călăreţi ai apocalipsei, Belgrad, Editura Samba, 1998.
Repere bibliografice:
în volume:
• Živko Milin, Păreri critice;
• Živko Milin, Întoarceri alese;
• Voislav Stojanović, Trăinicie;
• Cedomir Mirković, Jurnalul de sâmbătă, I-II;
• Cedomir Mirković, În cercul diavolesc – 66 de poeţi sârbi contemporani;
• Spasoje Grahovaţ, Steaua clopotului alb;
• Slobodan Vuksanović, Poezia locului natal;
• Ljljana Šop, Urcuşul până la moarte.
în ziare şi reviste:
• Čedomir Milenović, Aripi şi un pic de foc, în „Banatske Novine”, XXXII, 1975, nr. 3366, pp. 4-5;
• Čedomir Milenović, Poezii înainte de răsărit, în „Banatske Novine”, XXXV, 1979, nr. 3492. p. 4;
• Dorin Gamulescu, Apărare convingătoare, în „Književni Život”, XII, 1979, nr. 1, pp. 89-91;
• Crba Ignjatović, Apărarea aripilor, în „Politica”, Belgrad, 1980, 6 septembrie;
• Voislava Stoianović, Orfei printre noi, în „Banatske Novine”, XXXVIII, 1981, nr. 3671, p. 5;
• Borislav Crâstić, Slavomir Gvozdenović: Deschiderea senină a pietrei, în „Književni Život”, XVII, 1984, nr. 2, pp. 92-94;
• Miljurko Vukadinović, Despre cercul din Timişoara, în „Savremenik”, Belgrad, 1985, 5 mai;
• Eugen Dorcescu, Poezia lui Slavomir Gvozdenović, în „Orizont”, XXXVII, 1986, nr. 28 (1102), p. 2;
• V.G.S., Poezii din lumea basmelor, în „Književni Život”, XXX, 1986, nr. 4, pp. 69-70;
• Borislav Crâstić Velimirov, Fermecătoarea descifrare a pietrei fermecate, în „Književni Život”, XXXI, 1987, nr. 3 (71), pp. 107-110;
• Voislava Stoianović, Încercarea destrămării în literatura noastră, în „Književni Život”, XXXII, 1988, nr. 3 (75), pp. 73-75;
• Zoran Iovanović, Zborul acvilei sau tragerea liniei către infinit, în „Književni Život”, XXXII, 1988, nr. 4 (76), pp. 75-76;
• Zoran Iovanović, Slavomir Gvozdenović: Abecedarul casei vidrei, în „Banatske Novine”, XLV, 1988, nr. 4035, p. 4;
• Cornel Ungureanu, Epos şi rafinare, în „Orizont”, XL; 1989, nr. 28 (1167), p. 2;
• O. K. Marian, Dialoguri mitologice, în „Književni Život”, XXXII, 1989, nr. 4 (80), pp. 68-69;
• Milja N. Radan, Cartea – document al unei existenţe, în „Književni Život”, XXXV, 1991, nr. 1 şi 2 (85, 86), pp.65-66;
• M. Ivić, Însemnul trăiniciei dumnezeieşti, în „Književni Život”, XXXV, 1991, nr. 1 şi 2 (85, 86), pp. 74-75;
• Spasoje Grahovaţ, Rugile lui Slavomir Gvozdenović, în „Književni Život”, XXXVIII, 1993, Nr. 1 (92), p. 13;
• Čedomir Milenović, Când lacrima cade în vers, în „Književni Život”, XXXIX, 1995, nr. 3 (100), p. 18;
• Dušan Miličev, Prinţ, cavaler şi vestitor al intemperiilor, în „Književni Život”, XLII, 1998, nr. 1-2 (109-110), p. 18;
• Nikola Vuković, Clopotele deasupra câmpiei, în „Književni Život”, XLII, 1998, nr. 1-2 (109-110), p. 18;
• Borislav Crâstić Velimirov, În cercul albastru, o stea şi Porumbelul de argilă, în „Književni Život”, XLIII, 1999, nr. 1-2 (113-114), pp. 43-44;
• Ljubinka Perinaţ Stancov, Legătura pentru împrăştiatele boli sârbeşti, în „Književni Život”, XLIV, 2000, nr. 1-2 (117-118), p. 56;
• Oliver Iancović, În cercul albastru, o stea, în „Književni Život”, XLV, 2001, nr. 4 (124), p. 15;
• Borislav Crâstić Velimirov, Încercare pentru încercuire şi adevărata valorificare, în „Književni Život”, XLVI, 2002, nr. 2 (126), p. 7;
• Spasoje Grahovaţ, Sclipirile poeziei din Timişoara, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 1 (129), pp. 3-4;
• Borislav Crâstić Velimirov, Posibilităţile fermecate ale limbii, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 2 (130), p. 13;
• Iovan Peianov, Prezentarea cititorului român, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 3 (131), p. 15;
• Milutin Ğuričković, Timişoara şi Kosovo, în „Književni Život”, XLVII, 2003, nr. 4 (132), p. 12;
• Lucian Alexiu, Poezie, experiment, în „Orizont”, XV, serie nouă, nr. 6 (1448), 24 iunie 2003, p. 8.
Fragmente critice referitoare la poezia lui Slavomir Gvozdenović:
VOISLAVA STOIANOVIĆ – 1981
„Emanaţie a unei înzestrări native generoase, susţinute de o bogată cultură literară, lirica lui Slavomir Gvozdenović reprezintă o contribuţie însemnată la dezvoltarea poeziei în limba sârbo-croată din ţara noastră.”
„În nici o poezie de-a lui, în nici un vers, în nici o exprimare poetică nu se poate simţi greutatea făuririi cuvintelor, urmele atelierului, meseriei, căci din ele reiese o putere naturală, o frumuseţe şi o fantastică putere a sugestiei prin care poetul ne transmite starea sa spirituală, înainte de toate, bucuria, foarte des, trăirile senzuale din jurul său, scufundările în adâncurile macrocosmosului, dar nu mai puţin în labirinturile abisale ale existenţei noastre antologice.”
MATJA BEČKOVIĆ – 1997
„Ca şi cum în Timişoara nu ştim câţi suntem în realitate, dar mai ales, în literatură, la fel ne simţim când citim versurile lui Slavomir Gvozdenović, care nu a devenit ocazional cel mai pregnant nume între scriitorii sârbi şi ceilalţi sârbi din România, ci şi în întreaga societate sârbească. Dacă ne-au despărţit ţările şi împrăştiat războaiele şi am avut destine diferite – limba e cea care ne uneşte.”
SLOBODAN VUKSANOVIĆ – 1998
„În poezia lui Gvozdenović (şi asta e valabil pentru majoritatea poeţilor sârbi din România) locul copilăriei reprezintă în special o temă obsesivă în care acest poet «participă» în diferite moduri. Una dintre cele mai mari realizări ale sale este folosirea pietrei ca un simbol universal. În structura creaţiei poetice a lui Gvozdenović, piatra reprezintă un laitmotiv de care autorul se foloseşte şi atunci când versurile reprezintă un joc simplu al cuvintelor ca şi când sunt expuse «în mod înălţător» spre sfera fantasticului.”
SRBA IGNJATOVIĆ – 2002
„Exprimarea mijlocie a lui Gvozdenović a ajuns mai rimată având un vers dinamic liber, cu toate că el nu a cedat nici formelor mai canonice, ale versului mai bine organizat, cu rime şi asocieri. Uniunea lexicului şi a motivelor sunt cele mai importante: mai importante decât «cele două glasuri» care apar în poezie, pentru stilul lui aparte. Asta e valabil chiar şi în acest caz în care Gvozdenović a «sfărâmat» structura semantică şi sintactică a poeziei şi a transformat-o în «stil telegrafic», o modă care a ţinut o scurtă vreme şi a cuprins toată poezia sârbească în izvorul ei şi s-a reflectat, după cum se vede, şi în afara ei.”
SPASOJE GRAHOVAŢ – 2003
„Cele mai mari simboluri în poezia lui Gvozdenović sunt: piatra, pasărea, tatăl, stelele, lumina, argintul, vânătoarea, uliul, osul, lebăda... Ele, ca metafore, alcătuiesc peisaje alegorice despre situaţia grea a tuturor sârbilor, despre durerea şi suferinţa poporului sârb, despre rănile eterne care sângerează, despre lacrimi, despre războaiele continue pe care le-a purtat poporul căruia i-a fost mereu la fel, «să cânţi şi să mori»... Acel trecut poetul nu-l trăieşte ca şi «noaptea tuturor uitărilor». El simte că poezia păstrează spiritul sârbesc, în special în Diasporă, căci ea deschide «ochiul lui Višničev», căci este dialogul şi speranţa că poporul o să-şi recapete vederea.”
În revista „Orizont”, în anul 1983, s-au scris următoarele rânduri:
„Cel puţin două aspecte mai însemnate pot fi reţinute în evoluţia lirică a lui Slavomir Gvozdenović: marca, în primul rând, a unui temperament tumultos, detectabilă în primele volume într-o poezie a reprezentărilor naturiste, după cum şi în versuri mai elaborate şi, într-un fel simpatic «teatrale»; şi o irepresibilă tentaţie reflexiv-ludică, în poemele de dată recentă, în care aluziile livreşti, folclorice, mitice, sunt întreţesute pe canavaua unei poezii de factură baladescă, ce mizează pe virtualităţile metaforei şi ale parabolei, pe un ceremonial sui-generis consacrat relevării unui univers imaculat, pur.”
Pe lângă aceşti scriitori de origine sârbă prezentaţi mai sus, mai apar menţionaţi în Lexiconul lui Živko Milin şi următorii: Miodrag Laza Anghelev (1971-1996), Zdravko Baić (Radivoi Berar, n. 1923), Vlada Barzin (n. 1940), Jova Beljaţ (1922-1958), Svetomir Bogdanov (n. 1933), Simonida Bugarski-Şolaia (n. 1968), Stevan Bugarski (n. 1939), Slavko Besnić (n. 1920), Zoran Vuksanović (n. 1978), Jovan Gaijer (1911-1982), Svetlana Jivanov-Bandu (n. 1965), Morko Jivcović (n. 1921), Ğoka Jupznski (n. 1932), Milan Zuban (n. 1923), Borko Ilin (n. 1975), Jivko Ilin (n. 1945), Lazar Ilić (1914-1982), Mihajlo Ilić (n. 1940), Sava Ilić (1935-1989), Saša Jasin (n. 1980), Bojidar Cărpenişan (n. 1923), Raiko Cornea (n. 1969), Borislav Velimirov-Crâstić (n. 1924), Borislav Crâstić (1936-1999), Ţvetko Crâstić (n. 1937), Slavoljub M. Lalić (1925-1951), Vasa Lupulović (n. 1959), Bata Marianov (n. 1943), Svetozar Marcov (n. 1943), Svetislav Marcović (1909-199?), Ğoka Marcuşev (n. 1921), Čedomir Milenović (n. 1940), Andrej Milin (n. 1975), Živko Milin (n. 1937), Miodrag Milin (n. 1950), Draga Mirianić (n. 1940), Ğoka Mirianić (1937-2001), Jiva Mišković (n. 1914), Srboljub Mišković (n. 1945), Goran Mrakić (n. 1979), Ivo Muncian (n. 1943), Octavia Nedelcu (n. 1957), Miodrag Obradov (n. 1958), Voin Paskulović (1908-1999), Ljubinka Perinaţ-Stancov (n. 1969), Steva Perinaţ (n. 1951), Jelkiţa Petrov (n. 1936), Alexandar Petrović (1938-1992), Dušan Petrović (n. 1938), Doru Eugen Popin (n. 1951), Dušan Popov (n. 1948), Jiva Popović (1934-1991), Neboiša Popović (1929-1998), Mihai Radan (n. 1954), Jovan Radin Peianov (n. 1945), Alexandar Radovan (n. 1954), Stevan Raić (n. 1940), Ljubiţa Raikić (n. 1962), Svetomir Raicov (1921-1995), Miroslav Rosić (n. 1955), Mihai Rubei (n. 1944), Dušan Sablijć (1923-1993), Miladin Simonović (n. 1960), Ljubomir Stepanov (n. 1952), Goran Stefanović (n. 1963), Voislava Stoianović (1934-1989), Milivoj Stojin (n. 1913), Miodrag Todorov (n. 1944), Miomir Todorov (n. 1951), Višeslava Čirić (n. 1941), Blagoje Ciobotin (n. 1963), Vladimir Ciocov (1920-1986), Jovan Ciolacović (1935-1980), Čedomir Clisuraţ-Cioancă (1929-1982).
Bibliografie:
1. Živko Milin, Leksicon. Poratnih crba poslenika pisaje reči u Rumuniji (Lexiconul scriitorilor sârbi de după război din România), Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, 2004.
2. Slavomir Gvozdenović, Şcoala de seară. 101 poeme, Timişoara, Editura Anthropos, Colecţia Biblos, 2003; traducere şi postfaţă de Lucian Alexiu.
3. Porumbelul de argilă. Antologia poeziei sârbe din România; împreună cu Lucian Alexiu, schiţe de portret liric de Doina Uricariu, Bucureşti, Editura Persona, 1998.
4. Slavomir Gvozdenović, Cercul soarelui alb, Timişoara, Editura Facla, 1989, în româneşte de Lucian Alexiu.
5. Slavomir Gvozdenović, Dezlegarea senină a pietrei, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983 (cu o versiune în limba română semnată de Lucian Alexiu, în 1985, la Editura Cartea Românească).
Viviana Poclid Dehelean (Milivoievici)
Comentarii
Multumesc.